Opera literară de ordin imaginativ, modelată în ghirlanda datelor istorice cărora le dă culoare naturală, expresivitate profundă și un simț subtil al epocii, volumul Cruciatul walah realizează imersiunea melancolică într-un Ev Mediu de melanj al bizareriilor. Autorul însuși recunoaște că demersul său literar se datorează și apariției unor relevante traduceri din monografiile latinești ale lui Johannes Sommer Pirnensis și Antonius Maria Gratianus. Fără a fi un discurs fulminant, romanul reprezintă un potențial vehicul al ideii de unitate națională a Țărilor Valahe, mult anterioară începuturilor din cel de-al Doilea Mileniu. Autorul nu intenționează "smulgerea solzilor" de pe ochii cititorului, opacizați de îndelunga manipulare a dialecticii "Uniunii de la Răsărit", cea prelungită în cinica violentare a adevărului istoric. Ca în orice român de acest gen, nu ar putea fi vorba doar de istorie, ci, în bună parte, de un prezent cu elemente de contemporaneitate, dar fără a o face la un nivel declarativ.
