Așa cum spuneam în prefața cărții Viața prin ochii unui avocat, în scopul evadării episodice din cutia socio-profesională specifică, pentru a observa și analiza lumea în ansamblu, mi-am propus să abordez câteva teme extrajuridice. Acum, la aproape un an distanță, constat că mi-a făcut plăcere acest lucru și am recidivat. Un aspect pe care vreau să-l comunic cititorului este acela că, în interiorul meu, am identificat două personaje (entități) – juristul și nejuristul. Această carte este dovada că am continuat să acord timp de reflecție ambelor personaje – atât juristului, cât și nejuristului –, chiar dacă în mod disproporționat (în favoarea primului), având credința că cel care exercită profesia într-o manieră în care aceasta este mai degrabă echivalenta unui hobby și-a greșit vocația. Și, așa, nejuristul din mine a mai scris câteva pagini, pe care le propune cititorului să le lectureze, în speranța că, prin conținutul lor, va trezi din nou interesul acestuia și lucrarea se va bucura de o primire similară cu cea pe care a avut-o Viață prin ochii unui avocat. - Autorul
