Orice faptă, bună sau rea, are consecințe. Pe care, adesea, le putem anticipa, știind cum să ne păzim de ele și unde să găsim sprijin când am greșit. Poate însă un simplu cuvânt, o promisiune rostită în vis, să schimbe realitatea? Lumea văzută de Steve este plină de pericole, de microbi, de spaime. Vrând să-și salveze fratele, el caută ajutor în cel mai nepotrivit loc. Tot ce trebuie să facă este să zică da. Însă acesta nu este doar un cuvânt puternic, ci și foarte periculor. Odată spus, mai poate fi luat înapoi? Fragment din roman: „M-am trezit și inima îmi bătea să-mi sară din piept. În gură aveam un gust rău. Pentru o clipă, am crezut că o să vomit. Pe față și pe gât îmi apăruseră brobonele de transpirație. Am tras aer în piept folosindu-mă de acea gaură pe care o lăsăm tocmai pentru a putea respira. Am încercat să procedez așa cum mă învățase doctorul Brown cu un an în urmă: abdomenul meu e un mare balon pe care îl umflu, după care număr până la patru în timp ce expir încet. M-am simțit cuprins de o căldură bolnăvicioasă, așa că mi-am azvârlit la o parte paturile. Am fost ușurat să constat că e dimineață - doar ce se iviseră zorii. Știam că n-o să mai adorm la loc - nici nu-mi doream asta - așa că mi-am tras pe mine blugii și un tricou și m-am dus afară, în curtea din spate. Era suficient de devreme încât să fie încă răcoare, deși puteai simți căldura înmagazinată deja în pământ și în aer, așteptând să se reverse. Am mers pe lângă peretele casei și m-am uitat în sus, la cuib. În lumina scăzută a dimineții, părea o bucată enormă dintr-un fruct cenușiu, mort. Era, cu siguranță, mai mare ca înainte. Putea susține un bebeluș... Dacă acesta ar fi stat ghemuit, că în imaginile obținute prin ecografia unui uter... Și apoi inima a început din nou să-mi bată cu putere, fiindcă m-am speriat că o luăm razna. Un bebeluș care crește într-un cuib de viespi... Tot restul dimineții m-am simțit de parcă aș fi fost un somnambul. La prânz, Vanessa ne-a făcut sendvișuri, iar Nicole a vrut să mănânce afară, așa că ne-am pus farfuriile pe masa din curte. Am înfulecat cât de repede am putut, înainte ca viespile să vină să ne sâcâie, dar ketchupul lui Nicole le-a atras numaidecât.”
