Cartea Cuibul privighetorilor PDF

Marea Unire, eveniment epocal cu semnificații multiple, tel suprem și ideal al națiunii române, care a avut loc la 1 Decembrie 1918, a pus o amprentă inconfundabilă și definitivă asupra întregii vieți din Ardealul istoric. Țara își redobândea statura pierdută de-a lungul timpului, se întregea în granițele locuite de toți cei care vorbeau și gândeau românește, își definitivă arhitectura sa de patrie unitară pentru toate provinciile românești, de la nord, de la răsărit și de la apus, respectiv din Bucovina până în Basarabia și Transilvania, adunând toate aceste țări și pământuri într-o singură constelație: România Mare. Acest lucru a făcut ca toate energiile românești, până atunci încătușate și ținute sub obroc, să explodeze într-o constelație miraculoasă și trainică, căutând să-și găsească de acum propriul drum în confreria de state europene, multe țări vecine, dobândindu-și, odată cu românii, statutul de țări libere și independente, precum Cehia și Slovacia, Serbia și Croația, Muntenegru și Herțegovina, foste cu toate sub stăpânirea imperiului austro-ungar. Pentru întâia dată românii din Cernăuți, din Chișinău sau din Dobrogea puteau să se regăsească sub aceeași administrație, sub aceleași legi și idealuri, animați de sentimentul general al construcției noilor așezăminte. - Autorul Fragment din cartea "Cuibul privighetorilor" de Mircea Popa "Clujul lui Cezar Petrescu    Întâlnirea lui Cezar Petrescu cu orașul de pe Someș a avut loc datorită evenimentelor care au urmat Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Atunci, spre a asigura un climat potrivit noilor realități și a armoniza încet-încet societatea din Ardeal cu aceea din Vechiul Regat, autoritățile de la București au lansat o chemare către tinerii intelectuali din Vechiul Regat să se stabilească în noile orașe transilvănene recent intrate în circuitul general național, spre a contribui prin gazetările și învățământ la o cât mai grabnică unificare pe plan sufletesc. Se cunoștea faptul că majoritatea locuitorilor dintr-o serie de orașe transilvănene, cum ar fi Clujul, Oradea, Satu Mare, Aradul, Timișoara, Lugojul etc. nu reușiseră să se emancipeze cu totul de sub mentalitățile vechi chezaro-crăiești, trecerea la folosirea limbii române în admisnistrație făcându-se în unele cazuri cu oarecare greutate. De unde și continuitatea apariției unor ziare și reviste bilingve sau trilingve, cât și a inițierii unor cursuri de limba română pentru însușirea noilor regulamente pe care comunitățile maghiare, germane sau evreiești erau obligate să și le însușească. Așa se explică de ce, în 1919-1920, scriitorul Liviu Rebreanu era folosit ca traducător din limba maghiară la Poșta Centrală din București în caz că apăreau dificultăți de adaptare. Așa se explică de ce, alți gazetari de peste Carpați au trecut munții și au înființat noi ziare și reviste într-o serie de orașe din Transilvania, ajutând în mod activ la integrarea acestora în circuitul general."