După succesul romanului său de debut, Simfonia lupului (distins cu Premiul Robert Walser, 2008), Marius Daniel Popescu revine în Culorile rîndunicii (Premiul Federal pentru Literatură, 2012; Prix de l’Inapercu, 2012; premiul special al juriului în cadrul Grand Prix Litteraire du Web, 2012) la tematică și stilul care l-au consacrat ca prozator. Narațiune contrapunctică și fragmentară cu accente autobiografice, Culorile rîndunicii este construit ca un puzzle identitar alcătuit din locuri, oameni, gesturi și povești, în care România și Elveția apar, simultan, ca „țara de aici” și „țara de acolo”. Alternînd voci, spații, perspective și epoci, Culorile rîndunicii este nu doar o cartografiere a identității pulverizate a scriitorului migrant, ci și o meditație despre natură și rostul literaturii, despre libertate și constrîngere de ambele părți ale Cortinei de Fier. „Eu sînt un independent, un fel de sălbatic care nu se supune sistemului, la propriu și la figurat.” (Marius Daniel Popescu) „În Culorile rîndunicii se dezvăluie două surse de inspirație: anii de formare în România lui Ceaușescu, din care autorul lasă să se întrevadă amestecul de pretenție mesianică și înapoiere, și scrisul care îl preocupa în prezent.” (L’Humanite) „Pentru Marius Daniel Popescu, totul este materie literară: căderea unui tiran, dar și cardul de fidelitate de la supermarket, care îl răsplătește pe vajnicul cumpărător cu un set de douăzeci de cratițe: «Ies mereu în lume, unde subiectele nu lipsesc niciodată. Marea luptă a scriitorului ține de stil.»“ (La Liberte)
