Cultura romana pe intelesul patriotilor

Citind foarte multe gazete din ultimii aproape 30 de ani (în special articolele scrise de intelectuali), mi s-a părut că detectez un soi de «mare dezordine culturală»: se scrie și se vorbește mult despre «cultura română», dar adesea discuțiile nu se leagă, polemicile se pierd în reacții emoționale, iar diversitatea accepțiilor termenului «cultura» complică și mai mult lucrurile. Presa culturală nu are impact dincolo de cititorii cultivați și interesați, iar presa cea de toate zilele, rețelele sociale și site-urile sunt un factor de amplificare a acestei «dezordini». Peste care plutește discursul patriotic, sentimental, emoțional despre «cultura națională», «valorile noastre perene», «contribuția culturii noastre la patrimoniul universal» și alte asemenea formule utilizate până au devenit clișee, poncife, vorbe goale. Nu am pretenția «să fac ordine». Nu-mi propun să dau soluții. Încerc doar să pun întrebări și să provoc reflecții. O bună parte dintre zgomotele și scandalurile tranziției ar fi fost mai bine temperate dacă pe deasupra societății românești ar fi plutit mai mult îngerul reflecției decât demonul de a afirma «tăria opiniunilor». – Mircea Vasilescu