Rezumat Cultura si politie secreta in comunism – Cristina Vatulescu
Deschiderea arhivelor polițiilor secrete a iscat scandaluri compromițătoare în tot fostul bloc sovietic. Cultura și poliție secretă în comunism este o analiză revelatoare și responsabilă a acestor arhive, autoarea oprindu-se asupra celor mai temute documente – dosarele personale – și asupra mai puțin cunoscutelor colecții de filme. Cristina Vătulescu arătă că dosarul personal a fost genul biografic cel mai puternic și mai răspîndit în comunism, cu structura predefinită, și îi studiază efectele asupra dezvoltării autobiografiei, romanului și altor genuri literare majore în epocă. De asemenea, studiul filmelor polițienești scoate la iveală influențele reciproce dintre acestea și dezvoltarea unor genuri cinematografice importante: documentarul, melodrama și reconstituirea. Prin aceste analize, cartea deschide un nou capitol în controversată dezbatere asupra relației dintre cultură și politică în secolul XX. Acest studiu sincretic al literaturii, imaginii și cinematografiei oglindește un secol pe care îl știam în aspectele sale exterioare, îl vedeam, dar căruia nu îi cartografiaserăm interiorul. O disecție care spune nu atît ce s-a întîmplat – asta știm deja –, cît mai ales cum s-a înfiripat o estetică țesută de literați, cineaști, agenți ai poliției secrete și victime. Dosarele personale începeau, tipic, cu o biografie. Această carte, care oferă o viziune originală asupra structurilor de forță ale sistemului sovietic, este o biografie a esteticii poliției secrete, cu toate amănuntele și detaliile unei vieți private. Traducere de Cornelia Marinescu Volum apărut cu sprijinul Universității New York Abu Dhabi Fragment din cartea "Cultură și poliție secretă în comunism" de Cristina Vătulescu "Dosarele poststaliniste: epoca supravegherii După moartea lui Stalin, criticile lui Hrușciov despre „excesele trecute" au provocat schimbări semnificative în cadrul poliției secrete sovietice. Numărul arestărilor s-a diminuat, iar deținuții au început să se întoarcă acasă din lagăre. În România, „relaxarea terorii" a avut de așteptat încă aproape un deceniu și abia atunci au fost amnistiați cei mai mulți dintre deținuții supraviețuitori. În momentul acela, documentele din arhivele poliției secrete au fost și ele supuse unei schimbări fundamentale. Pe măsură ce represiunea devenea mai puțin fățișă, numărul arestărilor și, prin urmare, al dosarelor de anchetă a devenit mai mic. În același timp, numărul relativ al dosarelor de supraveghere a crescut vertiginos. Așa cum am văzut, dosarele de supraveghere aveau, teoretic, scopul să asigure baza pentru deschiderea unui dosar de anchetă. Totuși, la vremea aceea, dosarele de supraveghere continuau adesea pe durata unei vieți întregi, fără să ducă la o arestare. Dosarele lui Nicolae Steinhardt oferă un exemplu edificator. Au fost deschise la sfârșitul anilor 1950, când Steinhardt a fost cercetat ca parte din grupul Noica-Pillat, în cadrul celui mai cunoscut proces intentat intelectualilor care a avut loc în România. În 1959, Steinhardt a fost condamnat la doisprezece ani de pușcărie, dar a fost amnistiat, la fel ca mulți alți deținuți, în 1964. Dosarele de supraveghere au continuat, cu rapoartele colegilor de celulă, în timpul detenției lui Steinhardt și, cu mici întreruperi, pe tot parcursul vieții sale, până în 31 martie 1989, la o zi după moartea acestuia și cu doar câteva luni înainte de revoluția care a răsturnat regimul comunist. Dosarul se închide laconic, cu informarea despre discuția telefonică interceptată în care servitoarea lui Steinhardt îl anunță pe un prieten al acestuia despre moartea scriitorului"."
Aștepți momentul potrivit ca să cumperi Cultura si politie secreta in comunism?
Nu mai pierde timpul! Am realizat pentru tine lista cu librăriile online care vând Cultura si politie secreta in comunism și poți alege librăria cu prețul cel mai mic ca să comanzi chiar acum.