Numit pe bună dreptate o veritabilă „a cincea Evanghelie”, Giulgiul de îngropare al lui Iisus, păstrat din secolul XVI în domul din Torino, este o prețioasă și unica sursă de informații despre moartea Omului Iisus și despre taina Învierii Lui. Între 944–1204 el a fost păstrat la Constantinopol, după ce între 544–944 fusese venerat în Edessa Siriei. Tradiția ortodoxă i-a păstrat memoria liturgică sub forma antimiselor și a epitafelor prin care simbolic Giulgiul este prezent în toate bisericile.
Cartea medicului italian Luigi Malantrucco (1925–1992) oferă o suită de pasionante investigații științifice, reușind să clarifice pentru prima dată o serie întreagă de enigme ale relatărilor evanghelice privitoare la moartea și patima lui Hristos. O lectură incitantă și un prilej de reflecție asupra dimensiunilor și sensurilor mării taine mântuitoare aflate în inima creștinismului, care începe în Ghetimani și se desăvârșește în întunericul devenit lumină al mormântului din grădină.
Cuprins
Giulgiul — martor al Morții și Învierii lui Hristos și secretele lui (diac. Ioan I. Ica jr)
Cuvânt-înainte la ediția românească (Alessandro Malantrucco)
Introducere
Scurte observații asupra unor fapte recente
Care a fost cauza morții? (Pericardita seroasă traumatică / Asfixierea / Colapsul ortostatic / Hemotoraxul / Hemopericardul)
Relatările morții lui Iisus
Importanța micilor detalii (Inima străpunsă / Lancea română / Infarctul / Intervalul de timp)
Reflecții teologice: Dumnezeul istoric (O mare problemă / Spasmul arterial / Stresul / „Agonia” din Ghetimani / Iisusul cotidian)
Problema cronologică (14 sau 15 Nisan? / Celălalt calendar / Investigație cronologică / Iisus și esenienii / Indicii în Biserica timpurie)
Considerații cu privire la formarea imaginii de pe Giulgiu
Octava: de la Florii la Paste
Concluzii
