Cum eram candva

Lumea lui Eden, o fată timidă și liniștită, se învârte în jurul familiei, a clarinetului și a micului ei grup de prieteni. Până într-o noapte, când, în siguranța propriei case și la adăpostul propriului pat, este violată.
Citește tot rezumatul... Pentru Eden nimic nu va mai fi la fel. Va ajunge să urască tot ce a iubit vreodată. Toate acelea lucruri pe care le știa dintotdeauna ca fiind adevărate se transformă brusc în niște minciuni. Eden nu se poate întoarce în timp ca să schimbe acea noapte, dar poate schimba ce se întâmplă în continuare.   Acest roman îndrăzneț, care măsoară cicatricile adânci lăsate de un eveniment traumatic, vorbește totodată despre dezamăgirile, durerile și inevitabilele schimbări ale adolescenței, din prisma unei fete care învața să-și asume incredibila forță de care nu se știa capabilă.   O carte tulburătoare și realistă despre efectele de durată pe care experiența unei traume le are asupra dragostei, a relațiilor, a vieții în general. - School Library Journal   Fragment din cartea "Cum eram cândva" de Amber Smith: "Dacă iadul există, probabil că seamănă mult cu o cantină școlară. E prima zi după vacanța de iarnă. Mă chinui din greu să-mi văd de viață. Cum era cândva. Cum eram cândva. Ies din rând, unde am stat la coadă, și mă uit prin sală după Mara. O văd în sfârșit cum îmi face cu mâna din cealaltă parte a încăperii, peste mulțimea gălăgioasă. A reușit să ne găsească un loc în colțul de lângă ferestre, unde trage curentul. La fiecare pas mi se pune cineva în cale, strigând și chinuindu-se să se facă auzit în zarvă generală și sporind astfel haosul de aici. - Hei! mă strigă Mara în timp ce mă apropii. Stephen a ajuns devreme și ne-a ținut masa asta. Are ditamai zâmbetul pe față, toată ziua a zâmbit - doar și-a scos aparatul dentar săptămâna trecută. - Super, mormăi eu. Masa asta e mâna cerească, știu. Aici n-o să sărim deloc în ochi și n-o să ne ia nimeni în vizor ca de obicei. Dar reușesc să-i zâmbesc lui Stephen doar cu jumătate de gură. Stephen Reinheiser, alias Grăsanul, este un băiat drăguț și liniștit, pe care-l știm din echipă ce se ocupă de anuarul școlar, care mai mănâncă cu noi din când în când. Nu suntem chiar prieteni. E o cunoștință.. E un alt gen de tocilar, nu ca noi două. Noi suntem membre în diferite cluburi și în orchestra școlii. Dar el nu-și găsește locul nicăieri. Însă nu contează, noi trei avem o înțelegere tacită. Ne știm din gimnaziu. Știm că a rămas fără mamă când era în clasa a șaptea. Știm că a trecut prin aceleași experiențe tragice ca și noi, dacă nu unele mai rele. Așa că ne purtăm de grijă unii altora." Citește mai puțin...