Ce-ar fi să descoperim că adevărata fericire e cea care ne pune viața la încercare și îi dă o împlinire tocmai pentru că a fost smulsă unei lumi ostile? S-ar putea ca trecerea noastră pe pământ să capete altă forță când, în strădania naturală spre fericire, suntem puși în situația de a compune un destin nu cu bunăstarea, răsfățul și trufia marilor popoare, ci cu suferința celor «insignifiante» (Cioran). Ce miză extraordinară intră în joc când întrebarea privitoare la fericire se naște dinăuntrul unei istorii nefaste! Cum de-au existat oameni care și-au găsit fericirea într-o lume în care totul predispunea la nefericire? Să existe oare o alchimie grație căreia, dintr-o viață atacată pe versantul ei negativ, sfârșești prin a extrage pofta de viață și gândul final că nu ai trăit degeaba? Pe scurt: cum e cu putință ecuația paradoxală a fericirii? - Gabriel Liiceanu Volum coordonat de Oana Barna Texte de Gabriel Liiceanu, Ioana Pârvulescu, Radu Paraschivescu, Tatiana Niculescu, Anamaria Smigelschi, Andrei Pleșu, Adriana Bittel, Dan Tapalaga, Jean A. Harris, Vlad Zografi, Clotilde Armand, Ariana Rosser Macarie, Andreea Răsuceanu, Andrei Cornea, Monica Pillat, Mihaela Coman, Horia-Roman Patapievici În loc de introducere: Cioran despre (ne)fericire În loc de încheiere: Punctul 7 din chestionarul lui Proust: „Fericirea pe care mi-o visez“
