înfricoșător este păcatul, dar încă și mai înfricoșătoare este nepocăință… Diavolul știe aceasta, iar după ce izbutește să‑l atragă pe om într‑un oarecare păcat, cu înzecite puteri se silește apoi să‑l îndepărteze pe cel păcătos de pocăință și spovedanie. Două dintre cele mai eficiente metode sunt amânarea și rușinea. Cel care amână pocăința nu face decât să ridice un zid între el și Dumnezeu. Amânarea pocăinței este precum amânarea tratării unei boli trupești care ajunge, astfel, de nelecuit... Cartea de față ne învață nu doar cum să ne mărturisim păcatele înaintea duhovnicului, înlăturând astfel cea mai importantă piedică din calea fericirii noastre de pe pământ și din veșnicie, după cuvântul Psalmistului: Fericiți cărora s‑au iertat fărădelegile… (Ps. 31, 1), ci și cum să ne apropiem de Dumnezeu și de Biserică – această adevărată bolniță a sufletelor –, într‑o vreme în care păcatul îi este prezentat creștinului drept virtute.
