Noua colecție Istorii urbane, coordonată de Adrian Măjuru, este o incursiune în istoria mică și mare a orașelor românești în principal, ca și în viețile locuitorilor acestora, fie că sunt boieri, burghezi sau simpli uvrieri. De la fanarioți până la perioada interbelică, trecând prin regimul comunist și ajungând în contemporaneitate, orașul s-a născut și a evoluat sau învoluat, rămânând o constantă în viața noastră. Povești de altădată, științific documentate și spuse cu har, despre peisajul orășenesc, despre comportamentul orășeanului, despre vestimentație, ocupații, petrecerea timpului liber etc. O colecție în care se întrepătrund antropologia, istoria mentalităților, istoria ca atare, destinată publicului larg. Bucureștiul este expresia desăvârșită a coabitării dintre variate și nebănuite contraste. Aceasta este singura constantă istorică a unei așezări aglomerate care s-a adunat cu greu și în mare grabă și care se chinuie încă să-și contureze o personalitate. Dar toate părțile constitutive, aflate într-o diversitate incompatibilă cu uniformitatea atât de dorită, distrug efortul coordonat de o minoritate urbană. S-a crezut că mult mai acceptabilă este coabitarea: între lux și mizerie, între oameni și câini, între colibe și palate, între burghez și cerșetor, între noroi sau praf și îmbrăcămintea elegantă. Aspectele cotidiene care au dat un impuls fascinant socializării în orașele noastre moderne au o istorie relativ recentă în povestea noastră urbană, de circa 250 de ani. Ele au luat diverse forme, precum teatrul (de vară, de varieteu), cabaretul, cafenelele, restaurantele și brăseriile, balul și dânsul de societate de mai târziu, parcurile de promenadă și pentru echitație, magazinele de lux, agențiile de vacanță, vilegiatura și excursiile de final de săptămână, tenisul de câmp și sporturile de iarnă, soarelele și petrecerile private, supeurile și lecțiile de pian. - Adrian Majuru
