Colecția "Români celebri" s-a născut din dorința de a-i familiariza pe copii cu personalitățile remarcabile ale culturii și istoriei românești și de a-i inspira să viseze că pot schimba și ei, într-o zi, lumea în care trăiesc. Informațiile biografice capătă, asemenea poveștilor, un fir narativ captivant, iar personajele sunt urmărite, în "aventura" lor spre celebritate, de-a lungul întregii vieți. Ilustrații sugestive, frumos colorate, completează firul narativ, captivându-i pe cei mici. Cartea dezvăluie povestea plină de aventuri a băiețelului „vesel că vremea cea bună și sturlubatic și copilăros ca vântul”, care a ajuns unul dintre cei mai buni dascăli ai timpului său și cel mai valoros povestitor din literatura română: Ion Creangă, autorul nemuritoarelor “Amintiri din copilărie”. Fragment din volum: “Un diacon excentric Deși era învățător, Ion Creangă încă slujea la Golia, iar în loc de plată primise dreptul de a locui într-una dintre chiliile mănăstirii. Doar că tânărului cel vesel îi era greu să se supună regulilor aspre ale Bisericii. De pildă, într-o seară de februarie a fost văzut la Teatrul Mare din Copou. O asemenea faptă era de neiertat pentru un slujitor bisericesc, care trebuia să se țină departe de distracțiile „lumești". A fost dojenit și i s-a interzis să mai țină slujbe câteva luni. Dar scandalul nu s-a oprit aici. Un ziar ieșean a tipărit, în primăvara aceluiași an, articolul „Tragerea la țintă și vânatul de păsări în mijlocul orașului". Se pare că năzbâtiosul Creangă hotărâse să alunge cu pușca niște ciori din curtea Goliei! Faptul că, după vreo trei ani de la aceste întâmplări, a decis să-și tundă părul și a apărut la biserică purtând pălărie i-a înfuriat pe mai-marii Mitropoliei. Plângerile împotriva lui se înmulțiseră. Soția îl părăsise de câțiva ani, lăsându-l să-și crească singur fiul, iar preoții nu aveau voie să divorțeze. Așa că, la judecata Dicasteriei, un fel de tribunal pentru preoți, s-a hotărât excluderea lui din rândul clericilor. Din cauza acestui scandal, Creangă a fost dat afară și din învățământ. Au urmat ani grei. Plecat de la Golia, și-a găsit gazda în dealul Țicăului, într-o căsuță cu două odăi. Și-a înscris fiul, care avea pe atunci șase ani, la școala militară, a dat un anunț la ziar că meditează elevi și și-a deschis o mică prăvălie în centrul Iașului, în care vindea tutun.”
