Colecția "Români celebri" s-a născut din dorința de a-i familiariza pe copii cu personalitățile remarcabile ale culturii și istoriei românești și de a-i inspira să viseze că pot schimba și ei, într-o zi, lumea în care trăiesc. Informațiile biografice capătă, asemenea poveștilor, un fir narativ captivant, iar personajele sunt urmărite, în "aventura" lor spre celebritate, de-a lungul întregii vieți. Ilustrații sugestive, frumos colorate, completează firul narativ, captivându-i pe cei mici.
În timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, Țara Românească a ajuns la cea mai mare întindere din toate timpurile. Cartea ne dezvăluie cum a reușit voievodul să împiedice expansiunea Imperiului Otoman spre inima Europei și de ce a rămas în istorie drept “cel mai viteaz și mai ager” dintre principii vremii.
Fragment din volum: “Cruciada de la Nicopole Deși a ieșit învingător din celebra bătălie de la Rovine, Mircea cel Bătrân nu a reușit să îl izgonească pe Baiazid înapoi peste Dunăre și a fost nevoit să se retragă dincolo de Carpați. În locul lui, timp de aproape doi ani, turcii au numit un alt domnitor, un oarecare Vlad, pe care Mircea l-a înlăturat mai târziu cu sprijinul regelui Ungariei. Să ne oprim o clipă asupra lui Sigismund de Luxemburg. Regele era hotărât să lupte împotriva Imperiului Otoman: „necredincioșii", numiți așa pentru că se închinau lui Allah, nu lui Dumnezeu, deveniseră o mare amenințare și trebuiau să fie goniți de la Dunăre. Așa că Sigismund a plănuit o cruciadă, adică un „război în numele creștinătății". Pentru a fi sigur de victorie, el i-a convins și pe cavalerii francezi, germani și englezi să intre în luptă. Veneția sarea în ajutor cu treizeci de corăbii, iar Mircea, care știa prea bine oastea otomană, li se alătură cu trei mii de oșteni călare. La început, lupta a fost ușoară, iar cetățile Vidin și Rahova de pe malul Dunării au fost repede cucerite. Armata creștină reușise, în septembrie 1396, să se apropie de următoarea țintă, fortăreața Nicopole. Între timp însă, Baiazid, care se află în apropiere de Constantinopol (orașul Istanbul de azi, pe atunci parte din Bizanț, o rămășiță a Imperiului Roman de Răsărit), aflând despre atacuri, a venit la Dunăre să apere cetatea.”
