Colecția "Români celebri" s-a născut din dorința de a-i familiariza pe copii cu personalitățile remarcabile ale culturii și istoriei românești și de a-i inspira să viseze că pot schimba și ei, într-o zi, lumea în care trăiesc. Informațiile biografice capătă, asemenea poveștilor, un fir narativ captivant, iar personajele sunt urmărite, în "aventura" lor spre celebritate, de-a lungul întregii vieți. Ilustrații sugestive, frumos colorate, completează firul narativ, captivându-i pe cei mici.
Nicolae Grigorescu este considerat unul dintre cei mai valoroși pictori români ai tuturor timpurilor. Volumul prezintă povestea incredibilă a copilului sărac dintr-o mahala, care a ajuns, peste ani, să picteze alături de impresioniști celebri la Barbizon și să-și dezvelească lucrările în cele mai mari expoziții ale lumii.
Fragment din volum: “Mai bun decât Renoir Ajuns la Paris, tânărul de numai 21 de ani avea emoții: cum va studia el, un zugrav de icoane dintr-o mahala săracă, la una dintre cele mai bune școli de artă din lume? Câteva luni, a vizitat muzee și expoziții, s-a plimbat prin anticariate și a răsfoit albume. A intrat mai întâi în atelierul pictorului elvețian Marc-Charles-Gabriel Gleyre, apoi a studiat cu Sebastien Cornu tehnica numită „clarobscur", învățând să stăpânească lumina și întunericul dintr-o compoziție. În primăvara anului 1862, tânărul Grigorescu și-a văzut numele pe lista celor admiși la școala de Arte Frumoase. În sfârșit, munca lui și ambiția cu care își urmărise visul dăduseră roade! Pe listă erau 80 de nume: Nicolae Grigorescu era pe locul 45, cu mult înaintea lui Auguste Renoir, ale cărui lucrări se vând astăzi cu zeci de milioane de dolari. La Școala de Arte Frumoase, Nicolae a studiat sârguincios desenul și compoziția. Când nu era la școală sau în atelierul lui Cornu, mergea la muzeul Luvru și făcea copii după tablouri celebre. Viața lui avea să se schimbe însă curând, din cauză... unui copac! Tânărul pictor s-a înscris la un concurs care avea ca temă „o luptă între doi păstori din Antichitate, la umbra unui copac bătrân". Și-a propus să găsească un arbore potrivit, pe care să-l studieze și care să-i slujească drept model, și așa a ajuns la pădurea Fontainebleau.”
