Cunoaste-te pe tine insuti sau despre virtute

„Cunoașterea de sine este îndatorirea primordială a ­­omului; el este dator, înainte de toate, să se cunoască pe sine. Lipsit de cunoașterea de sine, gândurile lui se află în ­ra­ta­­cire, fiind prizonier al feluritelor patimi, stăpânit de aprige pofte, preocupat de multe și zadarnice lucruri, cu o viață neliniștită, dezordonată și plină de griji, greșind în ­toate; se poticnește pe calea vieții, clătinându‑se la fiece pas, se împiedică, cade și este strivit. Se adapă cu băutura tristeții și a amărăciunii, își umple inima de durere, ducând o viață cu neputință de îndurat. Recunoscând dificultatea acestei lucrări a cunoașterii de sine, dar înțelegând necesitatea ei, am alcătuit aceste studii religioase, sub forma unor pilde și portrete morale, și am ­descris cât mai limpede, după puterea noastră, caracterul fieca­rei virtuți și al fiecărui viciu, studiind firea umană și cerce­tând puterile morale ale sufletului, cu nădejdea ca ­harul virtuților va atrage inima cititorului spre ele, că frumusețea lor nemu­ritoare va pune stăpânire pe sufletul său și că inima lui va fi rănită de dragostea pentru ele, spre a se avânta să le urmeze.” * * * „Cu ce cuvinte te voi putea lăuda, Virtute, cu ce cuvinte îți voi cânta frumusețea, cu ce flori îți voi împodobi harurile sau cu ce cununi îți voi putea încununa puterea, cu ce peniță îți voi putea de­scrie chipul? Întru tine se află splendoarea și fericirea sufletului. Întru tine se află sănătatea trupului. Întru tine se află curăția duhului. Întru tine se află ceea ce este bun și desăvârșit.” Sfântul Nectarie, Mitropolit de Pentapole