Curajul de a prinde o stea cazatoare

Curajul de a prinde o stea căzătoare. Însemnări despre destinul dreptei românești În această carte, un om politic român visează. Asta, deja, e suficient în sine! Asemenea oameni politici sînt rari la noi. La prima vedere, ar putea fi o carte despre trecut. Dar în lumea visului, trecutul și viitorul sînt totuna, iar prezentul este momentul în care îți dai seama de asta. Poți avea observații ici-colo la istoria politică recentă povestită de Gheorghe Falcă, desigur. Dar ai face-o doar dacă ai crede că ai în față o carte de istorie. Însă această carte vorbește despre viitor. Și orice om înțelept știe că va găsi coordonatele viitorului, dacă va căuta atent urmele trecutului. - Sever Voinescu   Vă invit să citiți această radiografie simplă a dezvoltării sau involuției gândirii politice românești, explicarea unor fenomene gen „PSD-ALDE“ sau „Dragnea“, motivele pentru care gândirea liberală este unica opțiune sănătoasă pentru o națiune dezvoltată și ce șanse are România să ajungă „normala“. Totul, într-o frescă plină de întâmplări anecdotice și sublinieri ale unor evenimente emblematice pentru 30 de ani de căutări. Iar referințele la modele de societate aproape perfecte sau prea puțin perfectibile, năravurile comparate pornind de la Roma antică și democrația ateniană până la lipsa de rafinament a pesedismului, pot constitui o mică bază pentru mobilarea minților tinere. - Rares Bogdan Gheorghe Falca este născut în 1967, la Brad. Absolvent al Facultății de Construcții, secția Căi ferate, Drumuri și Poduri, din cadrul Institutului Politehnic „Traian Vuia“ din Timișoara. A activat ca specialist în construcții în mai multe companii naționale de profil, ajungând până la statutul de director. Experiența profesională și managerială în domeniu îl recomandă, în anul 2000, pentru a fi ales vicepreședinte al Consiliului Județean Arad, unde va coordona direcțiile tehnice ale acestei instituții. Apoi, din 2004, devine primar al Aradului, demnitate pe care a ocupat-o până în primăvara anului 2019. Activitatea politică a lui Gheorghe Falca începe odată cu mișcările revoluționare din Timișoara, la care participă direct încă din 16 decembrie. Din 1990 este membru al Alianței Civice. În același an este ales în consiliul de conducere al Facultății de Construcții din Timișoara, ca reprezentant al studenților. Din 1991 până în 1993, este președintele tuturor organizațiilor studențești din Timișoara. În 1995, devine membru al Partidului Democrat, iar în 1998 este ales președinte al Organizației de Tineret naționale. În anul 2000 devine vicepreședinte al Partidului Democrat, filiala Arad, iar între 2003 și 2011 activează ca secretar executiv al Biroului Permanent Național al Partidului Democrat (ulterior, Partidul Democrat-Liberal). În 2013 devine președinte al organizației județene PDL, iar din 2017, vicepreședinte al Comitetului Executiv Național al PNL. În anul 2019, Gheorghe Falca este ales europarlamentar. Este membru al Comisiei de Transport și Turism, al Comisiei pentru Munca și al celei pentru Petiții din cadrul Parlamentului European. Gheorghe Falca este căsătorit și are o fiică.   În anul 2011, Gheorghe Falca publică la Curtea Veche Publishing volumul Societatea vie. Proiect România 2020, o perspectivă istorică de evaluare a raportului dintre statul român și cetățeni, dintre stat și societate. În volum, Gheorghe Falcă propunea și, totodată, proiecta pentru o perspectivă temporală medie, un set de reforme și de acțiuni necesare însănătoșirii și echilibrării unui sistem politic, economic și social de a cărui eficiență încă ne îndoim.   Despre Societatea vie, profesorul Emil Dingă scria că „apare într-un moment de descumpănire generală a societății românești. Această descumpănire nu este nicidecum efectul recentei crize financiare internaționale (aceasta nu a făcut decât să augmenteze sau să acutizeze unele procese negative de origine endogenă și de natură structurală), ci este efectul cumulat al unor regrese, în primul rând, la nivel cultural: cvasiextincția principiilor morale din comportamentul individual și instituțional, disoluția autorității publice, inversarea valorilor în societate [...]. O oglindă fidelă a acestor stări grave de lucruri este prezentată, de autor, cu luciditate și mâhnire, în principalul corp ideatic al lucrării. Paradigma «societății vii», propusă de autor pentru descrierea unei atitudini radical noi cu privire la dinamica societății românești la orizontul anului 2020, reprezintă, de fapt, o propunere de schimbare a filosofiei sociale care ar trebui să inspire, să orienteze și să valideze eforturile de modernizare autentică a României și, numai pe această bază, de europenizare a ei în cadrul Uniunii Europene“.