Virtutea curăției nu o are acela în care dorințele necurate au slăbit ca urmare a bătrâneții, ori a bolii, ori din vreo altă pricină. Într‑un astfel de om, chiar de ar mai viețui păcatul, trupul lui neputincios îl împiedică de la fapte păcătoase. Curăția este silire continuă în adâncul sufletului și ucigătoare a urmelor mișcărilor rușinoase rămase acolo. Cel ce s‑a lecuit astfel și a dobândit această virtute a înrădăcinat întru sine curăția cea potrivnică păcatului. (Sfântul Vasile cel Mare)
