Din cuprins: - Tuberculoză; - Date sumare despre pleurezii; - Tutunul și sănătatea; - Urgențe în pneumologie. Pneumologia, ramura medicală care se ocupă de diagnosticul și tratamentul bolilor aparatului respirator a parcurs un drum lung și anevoios pînă la recunoașterea ca specialitate independentă. Încă din 1867, cînd la Paris a avut loc prima întîlnire a specialiștilor de boli interne, una dintre constatările practicienilor a fost că tuberculoza se întîlnește cel mai des în cadrul consultațiilor acordate de către aceștia. Și în zilele noastre, mai mult de o treime din consultațiile înregistrate în cabinetele de medicină internă sînt reprezentate de bolile respiratorii. Este drept că, la originea ei, specialitatea a avut în principal preocupări legate de activitățile de combatere a tuberculozei, maladie care a acaparat vreme de multe decenii atenția sistemelor de sănătate, dar, prin multiplele pe care le îmbraca, tuberculoza impune vaste cunoștințe de medicină internă celor care o tratează. Nu se poate pune un diagnostic de tuberculoză, fără a ști cum arată pneumonia, abcesul pulmonar, astmul bronșic, bolile de sînge sau care sînt spectrul etiologic și manifestările conexe ale epansamentelor pleurale. Apoi, dacă tuberculoza preferă forme extrarespiratorii, este cu siguranță nevoie de un bagaj minim de cunoștințe privitoare la bolile pericardului, aparatului osteoarticular, laringelui, rinichiului, meningelui etc. Nu de puține ori pacienții cu tuberculoza solicită ajutor medical în faze avansate de boală, sau prezintă afecțiuni grave (psihice, metabolice, hepatice, etc) asociate. În acest caz, medicul pneumolog trebuie să dea dovadă și de cunoștințe de terapie intensivă sau medicină de urgență, mai ales dacă este vorba despre forme contagioase de boală, ceea ce face imposibilă adresarea lor către serviciile unde ar trebui inițial corectate astfel de dezechilibre. Fie doar și pentru aceste cîteva motive, pentru a nu mai vorbi de progresele realizate pe glob la ora actuală în domeniul investigațiilor instrumentale pneumologice (endoscopie bronșică intervențională, lavaj bronhiolo-alveolar, toracoscopie cu posibilitatea de a interveni chirurgical, etc.) sau de bogăția de date și de mijloace terapeutice moderne în managementul unor boli obstructive cronice pulmonare și interstițiale, specialiștii în boli respiratorii din țara noastră au convenit, încă din 1990, că aparțin Societății Române de Pneumoftiziologie. Volumul de față își propune să prezinte doar cîteva dintre afecțiunile respiratorii, cele pe care le credem necesare în formarea completă a studenților Facultății de Medicină Stomatologică. Pe lîngă ceea ce se consideră obligatoriu a face parte din bagajul cunoștințelor de medicină generală (mecanismele de transmitere a tuberculozei pulmonare, diagnosticul acesteia etc.), am adăugat noțiuni de urgențe pneumologice (hemoptizia, criza de astm bronșic), date sumare despre supurații pulmonare, considerate a avea interferențe cu patologia orală sau noțiuni despre implicațiile tabagismului, care ar putea interesa deopotrivă pneumologul cît și medicul stomatolog. Aspectele radiografice inserate în text pentru a ilustra unele din aceste afecțiuni respiratorii sînt realizate în cadrul activității Clinicii Pneumologice Iași. Fără a încerca să aglomerăm pregătirea profesională a studenților noștri, nu s-a dorit decît o educație medicală cît mai completă și crearea unor aptitudini capabile să rezolve orice situație neprevăzută ce ar putea să se creeze în cabinetul stomatologic.
