Omule, precum este lumânarea care arde în fața ta, la fel este și viața ta. Cu cât lumânarea arde mai mult, cu atât se micșorează mai tare. La fel și tu, cu cât mai mult trăiești, cu atât mai mult se scurtează vremea vieții tale. Dacă lumânarea arde până la sfârșit și se stinge, la fel se va termina și viața ta omenească și vei muri. După cum, stingându-se lumânarea, ni se pare că nici nu ar fi fost, așa și atunci când omul moare și este înmormântat, se pare că nici nu a existat. Vezi, omule, ce este omul și ce este viața lui! Adu-ți aminte că așa și viața ta se va stinge, precum vezi lumânarea care fumega în fața ta și pregătește-te din timp pentru sfârșitul tău, ca să ai un sfârșit fericit. Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârșitul meu, și numărul zilelor mele care este, ca să știu ce-mi lipsește. Iată, cu palma ai măsurat zilele mele și statul meu că nimic înaintea Ta. Dar toate sunt deșertăciuni; tot omul ce viază. Deși ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură. Strânge comori și nu știe cui le adună pe ele (Psalmii 38, 5-10).
