Scrisorile sunt o parte importanta din mostenirea duhovniceasca lasata de Sfantul Sofronie. Din marturiile celor care l-au cunoscut aflam ca Sfantul Sofronie scria ca si cum ar fi vorbit si facea astfel teologie la modul practic, nu teoretic. Avea cuvant pentru fiecare in parte, dar niciodata nu scria ceva fara sa se roage mai intai, fara sa ceara cuvant prin rugaciune. Avea o mare seriozitate si responsabilitate pentru fiecare cuvant pe care-l scria cuiva si spunea ca, astfel, acele cuvinte vor ramane pentru toata viata in inima persoanei respective, nimic fara rost sau in plus. Corespondenta Sfantului Sofronie, analizata in cartea de fata, ne descopera o dimensiune pretioasa: el graia, din adancul inimii sale, cuvant de credinta, de slavoslovie adusa Marelui Dumnezeu, de intelegere adanca a tainelor vietii traite in dialog si slujire cu Dumnezeu.
