D-ale lui Caragiale

Intitulată metaforic D-ale lui Caragiale, prin parafrază a titlului celebrei farse caragialiene, Stancu Ilin folosește, de fapt, informațiile despre viață și opera marelui dramaturg din lucrările sale anterioare. Volumul se deschide cu capitolul Origini și vizionări prin care sunt relevate originile scriitorului cu toate controversele și polemicile din epocă. În I.L. Caragiale-cel de toate zilele se referă la receptarea estetică a dramaturgiei caragialiene, în Aștept judecata publică, de campania de presă, iar în Și în literatură se pretinde o cinste profesională se ocupă de plagiatul inventat de Caion. De asemenea se referă la o serie de studii ale unor exegeți caragialieni cunoscuți, dar mai ales la studiul lui G. Călinescu, Domină bona, unul dintre cele mai ample și valoroase, care se referă la cursurile profesorului G. Călinescu din perioada 1946-1947. Printre nuvelele tragice ale lui Caragiale autorul analizează O făclie de Paște, impresionat de comentariile pro și contra din schimbul de scrisori dintre Titu Maiorescu și Duiliu Zamfirescu. - Florea Firan