Momentele lui I.L. Caragiale, despre care un autor contemporan al marelui prozator și dramaturg spunea: „Monumente, maestre, nu momente”, sunt niște proze scurte, schițe, cum sunt de obicei numite astfel de proze. Au o intrigă simplă și ușor de ținut minte. Personajele, între care numeroși copii, Ionel, Domnul Goe și alții, aparțin micii și mijlociei burghezii din orașele românești din ultimii ani ai secolului XIX. Spre deosebire de copilul lui Creangă, cei ai lui Caragiale nu sunt deloc cuminți, ci, mai degrabă răsfățați, turnând dulceață în sosonii vizitatorului său făcând tot felul de năzbâtii riscante în tren. Doamnele din lumea bună sunt pline de ifose, iar domnii fac afaceri și politică fără niciun scrupul moral. E o lume caraghioasă, în fond, dar capabilă de evoluție, în sensul că urmașii lor vor fi cei dintâi care vor beneficia de civilizația României moderne, făurită în epoca regelui Carol I. - NICOLAE MANOLESCU
