Dada in direct

Dada, acest suflu venit din Est, mătura lumea care începe să îmbătrânească. La începutul secolului XX, prima mondializare, condusă, condusă de câțiva tineri rebeli, e făcută din negație și din jubilație ironică a Nimicului. Aventura de la Zurich cunoaște o fulgurantă notorietate internațională, la fel ca și numele lui Tzara, care rămâne definitiv asociat mișcării pe care a animat-o: DADA TZARA. Dada se dizolvă în suprarealism, dar puterea de fecundare a ”microbului” dada rămâne intactă. Acțiunea, caracterul derizoriu și efemer al creației promovate de dadaism prefigurează formele ulterioare pe care le-a luat creația artistică în secolul postdada mizând pe spontaneitate și hazard, pe sincronia dintre act și reprezentare, cu alte cuvinte pe desființarea duratei: lettrisme, happening și performance, acting painting, COBRA sau situaționism. Studiul, bazat în principal pe documente și mărturii directe ale principalilor protagoniști, reface istoria acestei mișcări lansate în 1916 la Zurich: nașterea, existența ei agitată, program, obiective, aderenți, arie de răspândire. Fragment: " Primul manifest anunță orientările noii mișcări: asumarea contradicției („Dada este contra și pentru unitate și hotărât contra viitorului"; „DADA nu există pentru nimeni și vrem ca toată lumea să înțeleagă asta"); antidogmatismul; revolta teribilistă și anarhică împotriva societății și a instituțiilor responsabile de război, împotriva concepției anterioare a artei și a poeziei, a sentimentalismului și a „ambasadorilor sentimentului", împo-triva imixtiunii psihologiei și științei în creație. Pe același plan al modernismelor „răsuflate" este pus și futurismul, evocat aici metonimic prin automobil, simbol al vitezei și al mașinismului exaltate de mișcarea lui Marinetti. Un alt element, enunțat doar în finalul manifestului este reformarea limbajului prin introducerea incongruenței și a asociațiilor imprevizibile menite să șocheze spectatorul/cititorul și să-l scoată din confortul convențiilor bine înrădăcinate: „și dacă noi vă arătam crima pronunțând cu savantlac ventilator, e ca să vă facem plăcere, onorat auditoriu, vă iubesc atât de mult, vă asigur și vă ador". Următoarele manifeste total șapte, concepute, declamate și publicate între anii 1916-1920) reiau, amplifică, ilustrează, cu o mare inventivitate în materie de formule memorabile, discursul inaugural al Domnului Antipyrine. Tzara, maestru al comunicării, expert în arta manipulării, provocator cu sânge rece, livrează chiar, cu umor, ironie și cinism nedisimulat, un „mod de fabricare" a unui manifest. Acesta trebuie să definească obiectivele de atins („A.B.C."), țintele de atacat („1,2,3"), să dispună de un arsenal gestic și retoric persuaziv p'ana. 1n pânzele albe, făcând uz chiar de blasfemie: Pentru a lansa un manifest trebuie să vrei: A.B.C., să ataci fulgerător și nemilos 1,2,3, să te enervezi și să-ți ascuți aripile pentru cucerire și pentru a răspândi mici și mari a,b,c, să semnezi, să strigi, să juri, să aranjezi proza sub o formă de evidență absolută, irefutabilă, să dovedești că ai atins non-plus-ultra și să susții că noutatea seamănă cu viață așa cum ultima apariție a unei cocote este dovada esenței lui Dumnezeu. Manifestul Dada 1918" din care am extras acest incipit deopotrivă programatic și autoreferențial, are aparenta unui discurs sistematizat, împărțit în trei părți ale căror titluri concentrează ideile pe care Tzara ține să le pună 'în evidență: DADA NU ÎNSEAMNĂ NIMIC, SPONTANEITATEA DADAISTĂ, DEZGUST DADAIST. Tzara face din manifest un gen aparte care combină proză aranjată. „sub o formă de evidență absolută", secvențele-poem, ca în cronicile de la Zurich, stilul de reclamă, oralitatea și particularitățile de reprezentație scenică, pastișarea stilului didactic sau deturnarea altora — ca de exemplu stilul mod de întrebuințare în Pour faire un pot:me dadaistel Pentru a face un poem dadaist / din Dada manifeste sur l'amour faible et ramour amerl Manifest dada despre iubirea slabă fi iubirea amară: Pentru a face un poem dadaist Luați un ziar Luați niște foarfeci. Alegeți din acest ziar un articol având lungimea pe care intenționați să o dați poemului dumneavoastră. Decupați articolul. Decupați apoi cu grijă fiecare din cuvintele care formează acel articol și puneți-le într-un sac. Agitați ușor. Scoateți apoi fiecare tăietură una după alta. Copiați-le cu conștiinciozitate în ordinea în care au ieșit din sac. Poemul vă va semăna. Și iată-vă un scriitor infinit de original și de o sensibilitate fermecătoare, încă neînțeleasă de vulg. “