Daghero Tiff

Orice festival de film este un eveniment major în viața celor ce iubesc filmul. Cel inaugurat la Cluj, cu peste un deceniu în urmă, este cu atât mai mult un eveniment, cu cât organizatorii i-au asigurat o sumedenie de atribute demne de marile festivaluri.
Citește tot rezumatul... Nume de cineaști, filme în premieră, participarea unor personalități din lumea creației, distribuției și criticii de film au făcut ca manifestarea clujeană să devină un punct de reper major pe harta culturală a țării, și nu numai. TIFF-ul a devenit un brand de România. Nu statisticile, care fac mândria organizatorilor, se impun aici. Ci valoarea participanților, calitatea operelor proiectate, substanța discuțiilor din secțiunile paralele, dragostea spectatorilor pentru filmele care contrazic tsunami-ul filmelor americane abătut pe ecranele Europei. Deci, și la noi. Înțelept conceput, inteligent construit, cu dragoste materializat, Festivalul clujean trebuia să aibă un cronicar dăruit, un profund cunoscător al artei a șaptea, dar și a dedesubturilor ei, ce implică orgolii și false modestii, ambiții și nerecunoscute eșecuri, o bună înțelegere a psihologiei publicului, lesne de manipulat, cum se întâmplă în democrațiile aflate la început de drum. Important este faptul că, adunând ani de experiență, TIFF-ul a născut sateliți – cum ar fi Comedy Cluj. Dar, dincolo de acest lucru, trebuie subliniat un fenomen, mai puțin cunoscut de alte asemenea manifestări cinematografice, și anume, exportul de creație cinematografică al TIFF-ului către alte centre urbane, văduvite de marile valori ale artei a șaptea, din cauza unei distribuiri exagerate, peste măsură de exagerate, a tuturor dejecțiilor fabricii de film de la Hollywood. Că sunt și excepții, asta-i altă poveste. Ne bucurăm de TIFF la Sibiu, la București, și în alte orașe, ne bucurăm că orașul Cluj deține un stindard ofensiv în bătălia filmului de calitate, pentru a mai educa un public afanisit de televiziune și de trei dimensiuni aiurea utilizate. Biografia TIFF-ului trebuie să fie un exemplu pentru viitorii cruciați în lupta pentru filmul care promovează valorile umaniste și nu doar pe cele ale divertismentului gratuit și vulgar, distribuit de o anume cinematografie majoritară pe ecrane. Călin Stănculescu Citește mai puțin...