Erau odată într-un sat doi frați: cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, iar cel mai mic, Dănilă, era nechibzuit și sărac. Într-o zi, cel mare, satul să-i împrumute carul fratelui mai mic, îl sfătuiește pe Danilă să meargă la iarmaroc să schimbe cei doi boi mândri pe care îi avea pe un car și doi boi mai mici. Așa încep peripețiile lui Dănilă Prepeleac, târguiala cu trecătorii, încercările la care îl supun dracii, dialogurile spumoase, toate povestite cu umor de Ion Creangă și ilustrate cu multă imaginație de Vali Petridean. Al șaselea titlu din colecția Păsărea măiastră - colecție de basme românești ilustrate de artiști români -, povestea lui Dănilă Prepeleac se desfășoară în 32 de pagini minunat ilustrate de Vali Petridean și reprezintă un cadou perfect pentru micii și marii cititori de povești ilustrate. Unul dintre cei mai apreciați ilustratori români, Vali Petridean a ilustrat toate cărțile lui Iv cel naiv - publicate de editura Vellant -, a fost publicat de două ori în catalogul Lurzer și are o istorie de 15 ani în publicitate. Fragment din cartea "Dănilă Prepeleac" de Ion Creangă "- Ptiu! mă! zise frate-său, după ce l-a lăsat să sfârșească. Se vede că Dumnezeu a umplut lumea asta cu ce-a putut. Iacă-ți mai dau o dată căruț, dar asta ți-o fi cea de pe urmă. Lui Danița atâta i-a trebuit. Ia acum carul cu boii lui frăține-său și pornește. Cum ajunge în pădure, chițește un copac care era mai mare și trage carul lângă el; fără să dejuge boii, începe a tăia copacul, ca să cadă în car deodată. Trebi de ale lui Dănilă Prepeleac! Bocănește el cât bocănește, când parrr! cade copacul peste car de-l sfarmă peste boi de-i ucide! "Na! că făcui pacostea și lui frăține-meu! Ei, ei, acum ce-i de făcut?... Eu cred că ce-i bine, nu-i rău: Dănilă face, Dănilă trebuie să desfacă Mă duc să văd, putea smomi pe frate-meu să-mi împrumute și iapă, să fug apoi cu ea în lume, iar copiii și nevasta să-i las în știrea Celui-de-sus." Așa zicând, pornește și, mergând prin pădure, s-a rătăcit. După multă trudă și buimăceală, în loc să iasă la drum, dă de-un heleșteu și, văzând niște lișite pe apă, zvârrr! cu toporuț într-însele, cu chip să ucidă vreuna s-o ducă peșchin lui frăține-său... Dar lișițele, nefiind chioare, nici moarte, au zburat; toporuț s-a cufundat, și Prepeleac a rămas bătând în buze. “Mă!... că rău mi-a mai mers astăzi! Ce zi pocită! Se vede că m-a luat cineva din urmă!" Apoi dă din umeri și pornește; mai merge el cât merge, până ce, cu mare greu, găsește drumut. Apoi o ia la papuc și hai, hai! hai, hai! ajunge în sat, la frate-său, și pe loc cârpește o minciună, care se potrivea ca nucă în perete."
