De ce așteptaseră atât de mult ca să mă încalțe? Denigram cuceririle revoluționare ale României socialiste și nu mi se întâmplă nimic? Eram încă bine mersi în libertate? Nu mi se înmuiaseră încă mădularele? De ce „organele” s-au sesizat atât de târziu? O gașcă de caftangii incompetenți, buni numai la folosit bățul, dar fără inteligență și rafinamentul de a mânui situații mai subtile. Ați fost buni să-l torturați pe Kirschen și să-l faceți să meargă desculț în cerc timp de patru zile și patru nopți într-o celulă până când l-ați forțat să „mărturisească”. I-ați schingiuit și batjocorit pe Părintele Calciu și pe fostul meu coleg de facultate Sorin Bottez. Ați făcut o treabă nemaipomenită omorându-l în bătaie pe Gheorghe Ursu, un critic al regimului, lovindu-l în stomac când se află în custodia miliției. Ați făcut o treabă fantastică brutalizând și persecutând cu miile pe oponenții statului totalitar. Acum îmi venise și mie rândul, după atâta vreme. Dar eram un caz mai special și, până să ajungă raportul lui Alexie sus la Vlad, organele ezitau, nu știau cum să procedeze fără să iasă zarvă. Fragment din volumul "Dansând cu generalii" de Sergiu Viorel Urma: „În Rusia, vânzarea și cumpărarea de acțiuni se suspendă după ce indexul bursei din Moscova se prăbușește cu mai mult de 20 la sută. „Magnitudinea a ceea ce are loc acum e fără precedent și oamenii sunt înspăimântați", declară un „strateg" de portofoliu financiar de la BLB & B Advisors. Cât e el de „strateg", nu a putut să întrevadă ce se întâmplă acum nici cu trei săptămâni înainte. Mă uit la ceas. Peste trei ore, la 4 p.m., se va închide activitatea bursieră de pe Wall Street. Peste alte trei ore, la 7 seara ora New York-ului, se va deschide bursa din Tokyo, la 9 dimineața zilei următoare. O să aibă aceeași soartă ca Wall Street-ul. O să cadă și ea. Apoi, ștafeta va fi preluată de bursa din Londra și apoi de toată Europa. Totul pare a se prăbuși în lume. Globalizare ați vrut, globalizare avem. Suntem legați unii de alții și depindem unii de alții. Interdependența economică a devenit o regulă care ne supune pe toți la riscul disfuncției globale. Dar ce se petrece în Europa acum? În România, mai ales. Deși trăiesc în America, nu pot sta măcar o zi fără să citesc ce se întâmplă acolo unde m-am născut. Mă interesează enorm și nu mi-e indiferent dacă românii o duc mai bine sau mai rău. Mă uit repede pe Internet la ziarele românești. Nu-mi vine să-mi cred ochilor. Președintele Băsescu susține că tumultul financiar internațional nu va afecta „profund" economia României. Vorbind despre activitatea pieței de capital, Băsescu consideră că retragerile de capital înregistrate în ultima vreme nu au avut un „efect consistent". Ba chiar se declară convins că și în 2009 România va înregistra o creștere economică între 5 și 7 la sută. Pe ce lume trăiesc ăștia? Sunt inconștienți sau duși cu pluta — sau și una, și alta? Bat darabana fără întrerupere și încep să fredonez în barbă în limba maternă: Cade piață, cade piață Și ne afectează viața. Cade piață și guvernu', Vine peste noi infernu', Ce-am avut, tot am pierdut, Hei-ho! „Ce tot mormăi acolo?", mă întreabă un coleg. „De foame", îi răspund. „Mi s-a făcut foame. Mă duc să mănânc ceva." Îi spun supervișor-ului să mă înlocuiască un sfert de oră, mă duc la frigiderul din chicineță și-mi scot mâncarea înghețată cumpărată de la supermarket.”
