Darul lui Jonas

    Roman câștigător al Medaliei Newbery     Lumea în care trăiește Jonas pare a fi una perfectă. Totul e sub control. Frica, suferința și războiul au dispărut. Nimeni nu are de făcut vreo alegere.
Citește tot rezumatul... Fiecărei persoanei i s-a desemnat un rol în cadrul comunității, iar conducătorii ei iau toate deciziile, fără a face vreo greșeală. Dar destinul și misiunea lui Jonas vor fi diferite de ale celorlalți.     „Roman puternic și provocator, Darul lui Jonas va stimula cu siguranță generații de tineri să citească și să gândească.“ - New York Times      Fragment din volumul "Darul lui Jonas" de Lois Lowry:     „— Eu sunt Jonas.     — Știu. Bine-ai venit, Primitor al Memoriei.     Jonas îl recunoscu pe bărbat. Era Vârstnicul care păruse detașat de ceilalți în timpul Ceremoniei, cu toate că fusese îmbrăcat cu aceleași haine speciale pe care le purtau doar Vârstnicii.     Jonas se fâstâci uitându-se în ochii aceia de culoare deschisă care erau la fel cu ai lui.     — Domnule, te rog să mă ierți pentru neputința de-a înțelege...     Aștepta, însă bărbatul nu-i răspunse prin formula standard de acceptare a scuzelor. După o clipă, Jonas continuă.     — Dar am crezut - vreau să spun, cred, se corectă el, amintindu-și că dacă există un moment în care exprimarea corectă era capitală, acesta era momentul, în prezența acestui om, că tu ești Primitorul de Memorie. Eu sunt doar - mă rog, mi s-a dat o însărcinare, adică am fost ales, ieri. Nu sunt absolut nimic. Nu încă.     Bărbatul îl privi gânditor, fără să scoată un cuvânt. Era o privire în care se-adunau interesul, curiozitatea, preocuparea și poate chiar un strop de compasiune.     În cele din urmă, bărbatul vorbi.     — Începând de azi, din clipa asta, cel puțin pentru mine, tu ești Primitorul. Eu am fost vreme-ndelungată. Foarte, foarte îndelungată. Îți dai seama și singur, nu?     Jonas încuviință din cap. Bărbatul avea pielea zbârcită, iar ochii lui, deși pătrunzători prin lumina lor neobișnuită, păreau obosiți. Carnea din jurul lor se învinețise în cearcăne rotunde.     — Îmi dau seama că ești foarte bătrân, răspunse Jonas respectuos.     Bătrânilor li se arată întotdeauna cel mai profund respect.     Bărbatul zâmbi. Își atinse carnea lăsată de pe chip cu un aer amuzat.     — De fapt, nu sunt chiar atât de bătrân pe cât par, ii se el lui Jonas. Slujba asta m-a-mbătrânit. Știu că arăt de parc-ar trebui să fiu programat azi-mâine pentru punerea pe liber. Însă în realitate mi-a rămas destul de mult. Oricum, m-am bucurat când te-au ales. Le-a trebuit ceva timp. Eșecul alegerii trecute s-a produs acum zece ani, iar energia mea începe să. scadă. Am nevoie de toată puterea pentru pregătirea ta. Avem de îndeplinit o muncă grea și dureroasă, noi doi. Te rog, așază-te, adăugă el, făcând semn spre scaunul din apropiere.     Jonas se instală pe scaunul pe care se găsea o pernă moale. Bărbatul închise ochii și vorbi mai departe.     — Când am devenit Doispear, am fost ales, la fel ca tine. Și eram la fel de îngrozit cum sunt sigur că ești și tu acum.     Deschise ochii pentru o clipă și se uită fix la Jonas, care dădu din cap. Ochii bătrânului se închiseră la loc.     — Am venit chiar aici, în camera asta, să-mi încep pregătirea. A trecut foarte mult de-atunci. Primitorul de înainte mi s-a părut la fel de bătrân cum îți par eu ție. Și era la fel de obosit cum sunt eu astăzi.     Se aplecă dintr-odată în față, deschise ochii și zise:     — Poți să pui întrebări. Am foarte puțină experiență în ceea ce privește prezentarea procesului. Și e interzis să vorbești despre el.     — Știu, domnule. Am citit instrucțiunile, spuse Jonas.     — Așa că s-ar putea să omit să lămuresc lucrurile așa cum s-ar cuveni, chicoti bărbatul. Slujba mea e importantă și se bucură de-o prețuire enormă. Dar asta nu înseamnă că sunt perfect, iat când am încercat în trecut să pregătesc un succesor, am dat greș. Te rog să pui orice întrebări ți-ar putea fi de folos.” Citește mai puțin...