De la Burebista la Iohannis

Este poporul nostru atît de măreț cum cred unii dintre noi sau e un ghinionist al istoriei, cum susțin alții? De ce românii nu au reușit să progreseze mai repede după 1989? De ce nu se înțeleg cu maghiarii? Încotro se îndreaptă satul românesc? Dar învățămîntul? De la fotbal și complicata problemă a naționalismului pînă la frauda electorală în varianta autohtonă și terorismul islamist, Sorin Mitu oferă o perspectivă inedită, nu de puține ori plină de umor, asupra istoriei, societății, culturii și politicii românești. Concluzia? Moștenirea trecutului nu este întotdeauna pe placul nostru și uneori ne este destul de greu să învățăm din lecțiile istoriei, dar putem fi optimiști: dacă acum un secol ne aflăm la porțile Orientului, acum am intrat în Occident, cu toate beneficiile care decurg de aici. Din cuprins: Românii și maghiarii: un cuplu de coșmar? • Propaganda rusească la români: de la Dimitrie Cantemir la Ion Iliescu • Terorismul islamist, legislația „Big Brother” și negativismul românesc • Familia românească, între Nunta Zamfirei și Leana & Costel • Istoria, genealogia și geopolitica lui Moș Crăciun • Școala românească și reformele ei minunate • De zece ani în Europa: incredibila istorie a Remăiniei • Alegerile și democrația: un mit enervant al vremurilor noastre? • Modele ale naționalismului românesc: de la naționalismul pinguin la naționalismul zombie Fragment din cartea "De la Burebista la Iohannis" de Sorin Mitu: "Este posibil ca mulți dintre cititorii acestor rânduri să nu-l fi simpatizat, din felurite motive, pe autorul citat, astăzi plecat dintre noi. Cu toate acestea, numeroși români, poate chiar majoritatea conaționalilor noștri, ar putea spune că imaginea transmisă de aceste versuri - lăsând la o parte câteva exagerări poetice este totuși una corectă, în linii generale. Românii nu se vor înțelege niciodată cu maghiarii, deoarece aceștia i-au oprimat de-a lungul istoriei, iar astăzi continuă să agite revendicări nejustificate, ce par să izvorască dintr-un fel de răutate înnăscută a acestora. Care este adevărul în această chestiune? Oare maghiarii sunt chiar atât de rai pe cât îi consideră românii? Sau există și alte opinii românești, mai nuanțate, pe marginea subiectului? Dar oare ungurii cum îi văd pe români? și, în fine, ce importanță au toate aceste întrebări, pentru politica înaltă, dar și pentru viața de zi cu zi a celor care trăiesc în România sau Ungaria? Istoria și imagologia ne oferă câteva răspunsuri.   Totul vine din istorie... Dar care istorie?   Românii să ungurii se învecinează ca popoare și conviețuiesc în Transilvania de aproximativ o mie de ani. Dacă ne întrebăm, la modul serios, cum s-au înțeles cele două etnii în toată această perioadă, pentru a înțelege ce fel de sentimente reciproce nutresc în ziua de astăzi, putem formula două răspunsuri. Pe de o parte, se poate spune că istoria raporturilor dintre români și maghiari a fost o neîntreruptă bătălie. Începând cu Gelu și Menumorut, care s-au bătut cu primii călăreți arpadieni sosiți pe aceste meleaguri, continuând cu răscoalele țărănești din Evul Mediu și cu voievozii români care, din câte am învățat la școală, obișnuiau să-i „belească" fără drept de apel pe regii Ungariei, terminând cu revoluțiile, războaiele mondiale și conflictele politice din ultimii două sute de ani - totul pare să se înscrie într-o cronică belicoasă interminabilă."