Alchimia, care se hrănește înainte de toate din vise, poartă în sine sămânța unei flori ce ne așază în mijlocul unui univers restaurat, în armonie și pace. Ne aduce în fața ochilor o cetate, cetatea omului și în același timp cetatea lui Dumnezeu, căci scopul vieții în om este transformarea omului în zeu. Etienne Perrot a scris o carte care nu aparține niciunui gen și niciunei categorii. Ea exprimă viața așa cum vrea ea să se manifeste în individ, sobră și familiară, serioasă sau plină de fantezie și umor. Autorul ne pune în fața unui jurnal de alchimist și ne oferă mărturia unui om care, prin iubire, și-a prefăcut viața obișnuită în existența celestă.
