De la fondul Antonescu, la conturile lui Ceausescu

Nicolae Ceaușescu se credea etern în fruntea României. În plus, ca și Mareșalul, Nicolae Ceaușescu nu se gîndea la bunăstarea propriei persoane. Nu a existat un cont Ceaușescu sub o înfățișare amintind de Fondul Antonescu. Au existat, în schimb, conturile Securității. Fie ale ofițerilor sub acoperire, fie ale ofițerilor care lucrau în domeniul economic. La o adică, putem compara aceste conturi cu Fondurile Speciale ale Legațiilor din capitalele de țări neutre din 1943-1944, și chiar cu Fondul Național. Pentru că, indiscutabil, ca și banii Fondurilor Speciale, cei din conturile Securității aparțineau poporului român.   Fondul Antonescu a existat! Crearea lui dovedește grija Mareșalului Antonescu pentru interesele țării puse mai presus de interesele personale. Nici o mărturie, niciun document nu ne lasă să înțelegem că, în timp ce se preocupa de plasarea Tezaurului B.N.R. la adăpost, de constituirea Fondului Național din Elveția, Mareșalului Antonescu i-a trecut o clipă prin cap să-și pună și el deoparte ceva parale. Tot grație documentelor tipărite după 1989 știm acum ce s-a ales din banii strînși cu grijă de Mareșal și puși în banca din Elveția pentru că elita românească, plecată din țară după venirea rușilor, să poată exista și activă.