De la Mihai Eminescu la Nicolae Iorga

De la Mihai Eminescu la Nicolae Iorga. În apărarea memoriei domnitorului Al. I. Cuza și a lui M. Kogălniceanu   Republicam în volumul de față câteva studii elaborate de noi în trecut, apărute în mod disparat, și care aduse la un loc speram să-și capete, pentru cititori, întreaga semnificație. Cum indică titlul, ne referim în mod special numai la doi dintre ctitorii României moderne, domnitorul Alexandru Ioan Cuza și principalul lui sfetnic, Mihail Kogălniceanu. Dar cititorul va putea să observe de la început ca evocările privitoare la cei doi se desfășoară în cadrul temporal al domniei principelui, apoi regelui Carol I, la care, implicit, analizele noastre fac trimitere. În acest sens, volumul nostru se deschide cu o privire asupra reformelor domnitorului Al.I. Cuza în perspectiva domniei lui Carol I, așa după cum în cazul lui Eminescu, analiza sa privitoare la același domnitor este făcută în strânsă legătură cu domnia lui Carol I.    Dacă asocierea domnitorul Al.I. Cuza – M. Kogălniceanu este lesne de înțeles, rămâne de lămurit asocierea Mihai Eminescu – Nicolae Iorga. Pentru spiritul acestor geniali creatori, asocierea nu este întâmplătoare. Mai întâi, Eminescu a sesizat nedreptăteape care elita politică din România, afirmată după 1866, o făcea fostului domnitor – „Domn al Unirii și al Reformelor” – ca și principalului său sfetnic și colaborator, Mihail Kogălniceanu, pentru că în răstimpul pe care l-a trăit, din epoca lui Carol I, redutabilul publicist politic care a fost Eminescu să lupte pentru apărarea memoriei celor doi în fața detractorilor de tot felul. [...] Să subliniem aici că cele două studii despre Eminescu, cu evocările lor, primul închinat domnitorului Cuza, în contextul trimiterii la domnia principelui Carol, al doilea dedicat lui M. Kogălniceanu, vizând mai ales meritele sale în contextul Războiului de Independență, aceste două studii sintetizează numeroase articole care înscriu o pagină remarcabilă în ansamblul publicisticii politice eminesciene și care trimit, cum am mai arătat, la o comuniune de spirit cu marele istoric și cărturar, N. Iorga. Cât privește cele două studii mai ample dedicate de N. Iorga celor doi mari oameni politici, care au fost domnitorul Al.I. Cuza și M. Kogălniceanu, ele trimit la texte dintre cele mai reprezentative din opera de gânditor politic a savantului istoric, dintre aceste texte urmând să reproducem câteva și în anexele volumului. Speram că acest volum cu cele câteva studii pe care le cuprinde, împreună cu anexele lor, să contribuie la reconstituirea unei imagini veridice a celor doi ctitori – dintre cei mai de seamă – ai statului român modern, Al.I. Cuza și M. Kogălniceanu, alte cercetări – pe care nu este locul să le trecem aici în revista – urmând să completeze lista principalilor ctitori ai României moderne, referindu-ne aici, bineînțeles, în primul rând, la figurile lui Carol I și I.C. Brătianu, principalul său colaborator. - Autor