De la Nadia pana azi

     În preajma ediției din 2016 a jocurilor Olimpice și cu ocazia celei de-a 40-a aniversări a ,,notei 10” primită de Nadia Comăneci, Dvora Meyers ne oferă o perspectivă incitantă și pătrunzătoare asupra lumii gimnasticii. Autoarea vorbește despre recentele schimbări din cadrul sistemului de punctaj și despre posibilitatea ca tocmai aceste schimbări să le propulseze pe gimnăștele americane pe culmile acestui sport, în secolul XXI.      Ani în șir, gimnastică a fost punctată cu note până la 10,0. În timpul acelei perioade, s-au acordat peste 100 de note ,,perfecte” în competiții internaționale importante, dar după ce sistemul de evaluare care avea ca plafon nota 10,0 a provocat controverse majore la Olimpiada din 2004, gimnastica internațională de elită a trecut la sistemul de punctaj deschis pe care îl folosește și astăzi. Astfel, notele maxime au devenit doar o amintire, schimbând pentru totdeauna acest sport.      Bazându-se pe zeci de interviuri exclusive cu profesioniști, în care sunt prezentate toate aspectele acestui sport, „De la Nadia până azi„ explorează o schimbare crucială într-unul dintre cele mai populare sporturi olimpice, fiind o poveste captivantă despre pătrunderea gimnasticii de elită în lumea necartografiată a imperfecțiunii.      Fragment din volum:       “Simone Biles era răcită când am mers să o văd antrenându-se la World Champions Centre, în Conroe, Texas. Dubla campioană mondială se simțea rău de aproape o săptămână, mi-au spus antrenorii ei, și nu mai făcea față la al doilea antrenament al zilei. Se pare că este nevoie de un virus - nu de rivalele ei și, cu siguranță, de complexitatea elementelor de gimnastică de nivel înalt - pentru a o înfrânge pe gimnasta considerată de mulți drept cea mai talentată din toate timpurile. În după-amiaza târzie a acelei zile de joi, din decembrie, am văzut-o poticnindu-se la sărituri; uneori, uneori sarea de-a dreptul peste o figură. Alteori, execută mai puține rotații decât anticipăm. De asemenea, am văzut-o prăbușindu-se în genunchi la cel puțin o figură care este în mod normal ușoară pentru ea, figura Lopez. Aceasta este cea de-a doua săritură a lui Biles, cea pe care o efectuează aproape ca și când ar fi în plus, în finala probei.      La scurt timp după săritura nereușită, Aimee Boorman, antrenoarea ei de vreme îndelungată, m-a abordat, spunându-mi că Biles plecă acasă devreme.     „E răcită", mi-a spus ea.     Poate că ceea ce vedeam nu era rezultatul răcelii, ci doar un antrenament obișnuit la începutul sezonului. Până să o vizitez pe Biles la sală, urmărisem câteva antrenamente de elită. Căderile, chiar și printre cei mai buni, nu sunt deloc neobișnuite, mai ales când mai sunt doar câteva luni până la competiție. Știința atingerii apogeului, dacă poate fi numită știință, îi învață pe antrenori și pe sportivi să nu fie în forma optimă tot timpul, să nu aibă aterizări perfecte pe saltelele țări de la competiții până când nu e nevoie.     „Primim un plan care ne arată când ar trebui ca gimnaștii să fie la 60%, 70%, 80%, 90%, astfel încât până la Mondiale să atingă 100%", îmi spusese Boorman la telefon în septembrie, cu puțin timp înainte să fie selectată echipă pentru Campionatele Mondiale din 2014."