De la neo-otomanism la Erdoganism

…analizele de genul celei întreprinse de Darko Tanaskovic vor fi interesante pentru cititorul român și vor oferi subiecte de meditație. În fond, Turcia de azi este statul prin excelență oriental și occidental deopotrivă, după cum în trecut a fost locul de răspântie al unor culturi turcofone, arabe, slave sau latine din jurul Mării Mediterane și Mării Negre. Este Turcia în Europa sau este ea o țară a Asiei Mici (așa cum spunea, în anul 2007, candidatul la președinția Franței Nicolas Sarkozy)? Este, sau rămâne, Turcia un stat-națiune sau moștenirea sa imperială se va dovedi, în timp, mai puternică? Iată întrebări care deschid o paletă vastă de răspunsuri. - Adrian Cioroianu De ce se vorbește din ce în ce mai des de Atâturk și de Turcia lui Erdogan? Este momentul regândirii istorice prin impunerea în mentalul societății turce a rolului determinant avut de Imperiul Otoman? Rămâne primul președinte al Republicii liderul de necontestat, marele reformator, omul care i-a dus pe turci pe drumul către Europa sau se contextualizează trecutul epocii sale, acesta fiind văzut mai mult ca un oportunist iar reformele preluate de la occidentali ca un afront adus lumii islamice? Răspunsul îl vom găsi în volumul semnat de Darko Tanaskovic, De la neo otomanism la erdoganism plecând de la un criteriu numeric și anume Recep Tayyip Erdogan l-a depășit ca număr de ani pe Mustafa Kemal Ataturk în fruntea statului turc. Traducerea acestui volum în limba română merită salutată și apreciată. În România, numărul istoricilor specializați în relațiile, raporturile românilor cu Imperiul Otoman/Turcia este nesemnificativ. Paradoxal, dintre toate statele cu care avem raporturi, cu turcii sunt dintre cele mai vechi! Ca atare, cunoașterea, studierea Imperiului Otoman, fost tricontinental, aflat în război sau raporturi de suzeranitate cu el, relațiile pozitive de după primul război mondial, (parteneri în Pactul Balcanic, în NATO azi) dar și mai important ca principal partener economic după Uniunea Europeană, ar trebui să ne preocupe în a ne apleca spre studiul turcologiei. Nu voi relua aici importanța istorică a raporturilor avute de-a lungul istoriei cu Imperiul Otoman/Turcia nici cât de importantă este cunoașterea strategiei privind Balcanii a președintelui Erdogan. Turcia este o putere regională iar România gravitează în perimetrul său geografic. Volumul semnat de Darko Tanaskovic, reputat specialist privind mentalitățile și practicile religioase islamice, ne dezvăluie o Turcie în schimbare, o consolidare a actualei puteri, o veche viziune remodelată privind Balcanii și Orientul Apropiat. - Ionuț Cojocaru Fragment din cartea "De la neo-otomanism la Erdoganism" de  Darko Tanaskovic "Sfârșitul mileniului 2 și începutul celui de-al treilea au fost marcate de schimbări mondiale tulburătoare și rapide. După sfârșitul Războiului Rece, căderea zidului Berlinului și destrămarea federațiilor socialiste, triumfalismul global al conceptului liberal al globalizării, orientat spre profit, a câștigat teren, proiectând o balanță unipolară a puterii și influenței pe scena internațională. Curând, a devenit clar că logica ordinii mondiale, așa cum s-a întâmplat și în trecut, nu poate fi simplificată la un singur adevăr, sau la o unică putere. Între șocurile politice, energetice, de mediu, demografice și financiare, omenirea s-a cufundat într-o criză socială și morală de anvergură. Dinamica acesteia a dat naștere și forma unei lumi multi-polare, cu noi centre de putere economică și politică, cu noi configurații de rivalități și alianțe în relațiile internaționale, atât în termeni globali, cât și regionali. Pierzându-și scopul și înțelesul original, Grupul celor Opt (G 8) devine G 3, apoi G 20. Deciziile importante nu mai pot fi luate fără Rusia, sau China, dar nici fără Brazilia, sau India... Teza lui Huntington privind „conflictul civilizațiilor", deși utilă în a ne reaminti de aspectul, oarecum uitat, al civilizației din structura lumii noastre, în chip de explicație absolută, ideologizată, a funcționării relațiilor internaționale, se dovedește insuficientă într-o lume mult mai complexă decât o hartă a construcțiilor ontologice ale civilizațiilor. Ca și fenomen (de suprafață?), doar interacțiunea dintre civilizațiile creștină și islamică a căpătat o formă mai definită, ceea ce constituie adevăratul subiect și punct de concentrare al lucrării Clash of Civilisations."