Tatăl meu mi-a explicat că omul, chiar pedepsit, chiar îmbrăcat fiind cu tunica sa de piele și izgonit din Paradis, rămâne o creatură a rasei divine. Nici Iisus Christos, nici preoții, care au primit Duhul Sfânt - nu îi readuc pe oameni în Ceruri și nu fac Dumnezei din ei așa cum se readuce la stână o turmă de oi. Prin încarnarea lui Christos și prin sacerdoțiul preoților, oamenii au primit iertarea și sunt invitați să-și recucerească drepturile lor de fii ai lui Dumnezeu. Dar oamenii, fiind creaturi libere, pot foarte bine să refuzați invitația. Dumnezeu i-a dat fiecăruia dreptul de a dispune de sine însuși. Doar animalele și sclavii sunt conduși cu forța și în turme. Când e vorba de creaturi libere și divine, cum sunt oamenii, ele sunt invitate. Dar nimic mai mult. Și omul are dreptul să refuze sau să accepte invitația. Fiecare. În mod individual. Căci nu există bărbați și femei la plural, numai la singular. Omul nu a fost creat doar liber, el este și unic, așa cum Dumnezeu este unic. Invitația este, așadar, la singular. Adresată fiecărui om. Această unicitate - a fiecărui om - care ne deosebește de animale, de plante și de alte creaturi, create în serie - îmi plăcea la fel de mult ca și darul libertății umane. (Autorul)
