Specifica pentru poezia Elenei Stefoi mi se pare capacitatea cu totul remarcabila de a "deforma" relatia dintre concret si abstract, dintre "povestea" candva traita si urma pe care aceasta o lasa in cutele vizibile ale poemelor. Biografismul "indiscret" al optzecistilor, Elena Stefoi ii opune un scenariu tulbure, care trage intamplarile din concretul imediat prin logica traseelor onirice si suprarealiste, luminate de fulguratiile unor transfigurari cand mitice, cand folclorice...
