De veghe intre carti

    Volumul se așază în continuarea precedentelor mele culegeri de comentarii critice și eseuri: Literatura română contemporană – secțiuni, 1994; Cărțile deceniului 10, 2003; Cărți de ieri și de azi, 2007; Literatura română contemporană. O panoramă, 2008; Literatura română contemporană. Prelungiri, 2010; Divagări (în)utile. Viața și literatura, eseuri, 2012; Oglinda și drumul. Prozatori români contemporani, 2013; Vitraliul și fereastra. Poeți români contemporani, 2015. Ar fi urmat o carte cu texte exclusiv despre critici și istorici literari. Am renunțat la idee. Am inclus aici și comentarii la proză și poezie scrise după 2013, respectiv 2015.     Textele au apărut, la vremea lor, în reviste literare – România literară, Apostrof, Viața Românească, Tribuna, Steaua, Contemporanul. Ideea europeană, 22/Bucureștiul cultural etc. Întregi ori comprimate, intră acum într-o nouă relație și-și sprijină unul altuia enunțurile.     E vorba, și de data aceasta, despre cărți pe care le-am citit, cu o subiectivitate hazardată și manipulată, în ultimii ani. Subiectivitate istorică o numea cineva. Am ales eu însămi cărți, au ales redacțiile sau, nu în cele din urmă, autorii care mi le-au trimis.     Introduc, mai întâi, câteva Divagări – eseuri despre Starea literaturii; survolari ale unor mari teme, dar și propuneri de noi instrumente de lucru. Și de data aceasta, textele mele trimit, firesc, unele la celelalte. Gândirea vieții printre cărți este una în mișcare – conexează, se întoarce din drum, repetă, revine cu nuanțe, remaniază discret în pas cu mereu alte lecturi. Răzgândirea ține și ea aproape.     În secțiunea Scriitori și cărți, ordonată pur și simplu alfabetic, după numele autorului, abordarea e când schița de portret, când comentariu axat pe o singură carte ori pe mai multe. Ca întotdeauna, oricâte asemănări as contabiliza și oricâte chenare aș inventa, până la urmă mi se impune din nou constatarea că avem de-a face cu singurătăți. (Argument de Irina Petras)