Defazarea sufleteasca si alte eseuri

Un text se definește prin dispoziția pe care ai avut‑o scriindu‑l, adică prin emoția inițială care te‑a împins să‑l pui pe hârtie. Hotărâtoare nu e tehnica scrisului, acea îndemânare lexicală grație căreia poți așeza cuvintele după reguli prozodice, ci emoția de la început. Dacă ea se stinge, textul se usucă și moare. Eseurile de aici au sens numai în măsura în care emoția din care s‑au născut persistă în ele. Tristețea filosofilor este că, preocupați cum sunt de sensuri logice, sunt incapabili să emane fluizi emotivi. Rezultatul e scrisul la rece: te așezi la masă și scrii, indiferent că ai sau nu poftă. Scrisul devine astfel o rutină ineptă. Și chiar dacă se întîmplă să dai peste o expresie fericită, nu vei putea transmite nimic subliminal, niciun gust și nicio tresa­rire, nicio sugestie și nicio insinuare. Iar scrisul care nu provoacă ecouri recurente în mintea cititorului e inutil. Am ales în acest volum acele eseuri pe care le‑am resim­tit ca fiind purtătoare de condiție afectivă. - Sorin Lavric