"Afară începuse să plouă încet și toate străluceau... șoseaua, ferestrele, vopseaua de pe mașini părea vie! Nu mă gândisem la umbrela și așteptam cuminte un taxi. Pe lângă mine, pe trotuar, treceau zeci de oameni. Veseli, majoritatea foarte tineri, cu sau fără umbrelă, fără să simtă ploaia, plini de planuri nu pentru o viață întreagă ci doar pentru noaptea aceasta, pentru clipa de acum! Vedeam bine în zâmbetele lor fugare și în pivirea lor jucăușă ca tot ce conta era clipă de față! Nu îmi păruse că semăn deloc cu ei. Eu îmi dorisem dintotdeauna o casă a mea, copii... o familie. Și totuși... astăzi alesesem să fiu ca ei! Eram ca ei! Cu un bagaj micuț în mână, într-un oraș ce-l cunoșteam prea puțin, rupând o relație bună, stabilă, plină de viitor, eu mă simțeam curajoasă. Mă simțeam liberă și puternică. Astăzi mă confundăm atât de bine cu viața fugară și nestatornică din Napoli. "
