Deliruri

Cătălin Stanciu este psiholog de profesie și asta se cam vede în Deliruri, noul său volum de poezie, care e cel mai bun de până acum, deci avem încă un tânăr poet în plină ascensiune. Eul liric din Deliruri meditează (destul de așezat - aș fi preferat să fie mai radical, mai… delirant) despre viață și moarte, dar mai ales observă lumea - și pe aceea interioară, și pe aceea exterioară -, în special pe cea din jurul său, de la propria familie ( "Soția/ îmi spune aspru și didactic/ ca un păstor fără har:/ „Când te vei purta și tu normal,/ când vei fi psiholog și-n familia ta”/ ca și cum/ toată lumea din jurul meu/ ar avea nevoie de terapeut”) până la unele tipuri de femei (vezi poemele 20, 21, 22, cu femei-bărbați, femei-vedete și femei tatoo) sau bărbați (reprezentativi - bărbatul-hipster din poemul 30 și bărbatul bodegilor și al femeilor ușoare, care e un tată absent, din 32). Iar poeziile despre alții sunt la fel de directe, percutante și tăioase precum cele mai personale, existențiale, (care par) autobiografice. O carte ideală pentru cititorii de aici și acum: se citește repede, cu plăcere și cu interes. Lectura utilă! - Mihail Vakulovski