Departe, cat se poate de departe

erau anii cand ieseam pe balcon sa fumez invocand copilaria petrecuta la tara miezul de paine calda si vorbele ferme de altadata ale bunicului care se rostogoleau ca un cartof pe pamant. mai tin minte ca pe atunci zorile zugraveau fugar chipul molcom al bunicului in oglinda sambata cand isi inalbea fata si inasprea aerul cu mirosul puternic de apa de colonie sovietica iar bunicii ii venea un dor de a gati fasole cu ciolan si placinta aceea dumnezeiasca cu mere. plecam apoi sa le spun tuturor copiilor de pe ulita noastra (strajuita de nuci uriasi cu umbre ca niste rasuflari amare) Ilustratii de Arabella Krebs