Departe unul de celălalt

În Departe unul de celălalt, Vagn Remme construiește o geografie interioară în care peisajul și conștiința par să urmeze aceeași mișcare. Lollandul, cu digurile, câmpurile, satele și întinderea mării, nu este doar locul acestor povestiri, ci participă discret la tensiunea lor. Spațiile largi, apa și orizonturile joase însoțesc personaje pentru care distanța față de ceilalți capătă, uneori, dimensiunea unei separări reale. Remme scrie cu o remarcabilă economie a efectelor. Nu caută spectaculosul, ci acel moment aproape imperceptibil în care cotidianul își pierde stabilitatea. Detalii aparent neînsemnate, fragmente de memorie și întâmplări cărora abia le acordăm atenție dobândesc treptat greutate. Din acumularea lor se naște o proză densă, cu un ritm apropiat de mișcarea conștiinței, în care trecutul pătrunde continuu în prezent. Forța acestor povestiri vine tocmai din discreția lor. Vagn Remme nu oferă explicații definitive și nu închide destinele personajelor în concluzii. Le lasă să existe în toată vulnerabilitatea și contradicția lor, iar cititorului îi revine să descopere ceea ce rămâne nerostit. Departe unul de celălalt devine astfel o carte despre distanța, mereu schimbătoare, dintre oameni: despre cât de aproape putem crede că suntem de cineva și cât de departe putem ajunge fără să ne fi mișcat, în aparență, deloc.