Descifrarea codului varstei

    În Descifrarea codului vârstei, biologul teoretician Josh Mitteldorf și premiatul scriitor Dorion Sagan demonstrează că evoluția și îmbătrânirea sunt și mai complexe decât ne-am fi imaginat. Folosindu-se de multidisciplinaritate și analizând istoria ideilor despre evoluție, această carte argumentează că îmbătrânirea nu este ceva ce „se întâmplă pur și simplu”, nici rezultatul luptei pentru supraviețuire sau un fenomen genetic inevitabil. Mai curând, îmbătrânirea deține un scop evolutiv fascinant: stabilizarea populațiilor și a ecosistemelor, mereu amenințate de fluctuații ciclice care pot cauza extincția. Atunci când o specie devine prea numeroasă, se poate expune riscului unei exterminări masive. Îmbătrânirea susține de fapt evoluția și dezvoltarea noastră ca specie. Această nouă perspectivă dinamică asupra îmbătrânirii este provocatoare, antrenanță și inovatoare și ne va face să punem într-o lumină nouă modul în care înțelegem îmbătrânirea, moartea și tot ceea ce ne face umani.     „Josh Mitteldorf și Dorion Sagan explică într-un mod neconvențional teoria evoluționistă și o serie de cercetări despre îmbătrânire, iar concluziile lor revoluționare ar putea fi punctul de pornire către o descoperire importantă.” - Science News     „Știința o dovedește: poți da ceasul înapoi și te poți simți cu 10 sau chiar cu 20 de ani mai tânăr. În noua lor carte, Josh Mitteldorf și Dorion Sagan rezumă descoperirile inovatoare și oferă un plan ușor de urmat pentru a preveni semnele îmbătrânirii.” - Closer Magazine         Fragment din volumul "Descifrarea codului vârstei" de Josh Mitteldorf, Dorion Sagan:     “Capitolul 5. Când îmbătrânirea era tânără: senescentă replicativă     Îmbătrânirea a evoluat cu mult timp în urmă     Viața a fost mereu vulnerabilă în fața insultei, accidentului și morții - dar nu și față de moartea de bătrânețe. În perioadele timpurii, îmbătrânirea nu există. Îmbătrânirea este mai veche decât viața animală (jumătate de miliard de ani), așadar, de când există animale, ele au fost expuse la îmbătrânire. Dar cu mult înainte de aceasta, au apărut două forme de îmbătrânire la microbi. Amibele și paramecii sunt exemple de protiste, mult mai mari decât bacteriile, dar tot unicelulare. Ele sunt protoctiste unicelulare, regn cu circa două sute de mii de specii, inclusiv algele, mixomicetele și ciliatele. Cele mai vechi tipuri de îmbătrânire care ne afectează - apoptoză și senescentă replicativă - au evoluat în acest grup divers. Este bizar că îmbătrânirea apare la forme de viață unicelulare. Despre organismele multicelulare, de obicei profesorii de biologie spun: „Soma este diferită de linia germinală". Aceasta înseamnă că există un corp (soma) alcătuit din celule funcționale (ochii, urechile, pielea, oasele și mușchii) separate de celulele reproducătoare, ovulele și spermă. Acestea din urmă au speranțe de viitor pe termen lung, fiindcă își pot transmite genele următoarei generații. Oricum, soma este un capăt de drum, sacrificându-se pentru celulele reproducătoare. Soma e ca o coajă abandonată, în timp ce „celulele germinale" - ovulele și sperma - evadează precum familia regală, pentru a pune bazele pentru o nouă generație. Soma este un cal de povară, o sclavă a celulelor germinale, care își îndeplinește cu supunere sarcină, deoarece este guvernată de aceleași gene ca și linia germinală. Fiecare celulă din corp conține copii ale acelorași gene, așadar nu există un conflict de interese. Celulele corpului își transmit propriul genom prin intermediul unei copii exacte în gonade."