Descoperiri stiintifice accidentale

Descoperiri științifice accidentale. Rolul întâmplării și al norocului în șitoria științei Poveștile fascinante din spatele unor descoperiri importante, de la penicilină la telefonul celular, de la teoria revoluționistă la reflexul condiționat!   V-ați întrebat vreodată cum s-au născut ideile care au condus la anumite invenții? Poate va surprinde, dar adesea ele au fost mai degrabă rodul întâmplării decât al unei minți strălucite. Cartea de față explorează rolul norocului și al erorilor în inovațiile științifice, medicale și comerciale, arătând cum au luat naștere unele produse și dispozitive bine-cunoscute. De la amprentele digitale și cele genetice la telefonul celular, această carte prezintă multe dintre descoperirile cu care suntem atât de familiarizați astăzi, dar ale căror origini sunt extrem de interesante datorită poveștilor din spatele lor. Nu toate descoperirile presupun o inteligență ieșită din comun. Așa cum demonstrează volumul de față, uneori este nevoie de un ingredient special: NOROCUL!     Fragment din cartea "Descoperiri științifice accidentale" de Graeme Donald: "Gazul muștar a fost descoperit în mod accidental în 1882 de către Cesar-Mansuete Despretz (1798-1863), care studia interacțiunile dintre sulfură diclorată și etilenă, într-un efort filantropic de a descoperi o modalitate de a scăpa Lumea a Treia de lăcuste. Din fericire, el și-a dat seama că rezultatele erau mult prea toxice pentru a fi puse în practică, altminteri probabil că ar fi distrus cu totul Lumea a Treia. Însă cercetările lui au fost continuate de alți chimiști, printre care britanicul Frederick Guthrie 1833-1886), care și-a pierdut vremea cu compusul chimic în 1860, sau Viktor Meyer (1848-1897), care a publicat o lucrare în 1886, după ce a combinat cloroetanolul cu o soluție apoasă de sulfat de potasiu, iar apoi, ca să înveselească atmosfera, a mai adăugat și puțină triclorură de fosfor. Foarte mărinimos, Meyer a testat rezultatele pe unul dintre asistenții săi, care a început să urle într-o manieră atât de lipsită de bărbăție, încât Meyer a crezut că individul joacă teatru. Însă, după ce a omorât câțiva iepuri cu combinația respectivă, Meyer s-a convins că asistentul său nu se prefăcuse.  O COMBINAȚIE APROAPE MORTALĂ  Lovitura de grație a venit în 1913, când Hans Thacher Clarke, un britanic care lucra la Berlin cu Emil Fischer, s-a hotărât să înlocuiască triclorură cu acidul clorhidric, după care a pus amestecul deoparte, în timp ce el se ocupa de alte proiecte. După un timp, când Clarke a luat compoziția de la locul ei, cu intenția să o arunce, cineva l-a strigat din celălalt colț al laboratorului, făcându-l să scape recipientul din mână. Atât el, cât și toți ceilalți aflați în încăpere au fost la un pas să-și piardă viața. În timp ce Clarke era dus de urgentală spital, unde avea să rămână aproape trei luni, Fischer, care fusese martor al accidentului, discuta deja la telefon cu persoane de legătură din armata germană. Când Clarke s-a refăcut complet, există deja o linie de producție aflată în plin avânt.  Armata germană a folosit pentru prima dată gazul muștar la Ypres, în octombrie 1917, iar după aceea ambele tabere au continuat utilizeze până la sfârșitul războiului. În tot acest răstimp, medicii au început să observe anumite efecte secundare la militarii gazați de pe front. Pe lângă toate celelalte nenorociri pe care le provoca, gazul muștar era extrem de eficient și în ceea ce privește suprimarea producției de sânge din corp."