Design pentru lumea reala

Design pentru lumea reală. Ecologie umană și schimbare socială Design pentru lumea reală rămâne o lucrare extrem de actuală, la peste 40 de ani de la prima publicare. A fost tradusă în 23 de limbi și a devenit cea mai citită carte de design din lume. Este un text obligatoriu în multe universități de arhitectură și design. UN PLAN DE SUPRAVIEȚUIRE ÎN LUMEA RESURSELOR ȘI ENERGIEI DEFICITARE, PROPUNÂND STRATEGII DE DEZVOLTARE A PRODUSELOR CARE RĂSPUND NEVOILOR UMANE Această carte este minunat de vie și plină de exemple care vor educa, vor amuza și vor oripila. Entuziasmul și exuberanța verbală de care dă dovada Papânek în timp ce demontează pretențiile, ipocriziile și viciile lumii reale sunt extrem de provocatoare. - Arthur Conway, New Scientist Mare parte din plăcerea pe care o conferă lectura acestei cărți vine din imaginile vii și din modul direct în care Victor Papanek își exprimă opiniile. Publicul său nu se rezumă doar la cei care practică designul. - Design Magazine Un plan de supraviețuire pentru mileniul 3 Cea mai citită carte de design din lume Un text obligatoriu în multe universități de arhitectură și design. Tradusă în 23 de limbi Fragment din carte: "Ce nevoi trebuie satisfăcute? Și cum le putem împlini? O serie de exemple ne poate oferi cel mai bun răspuns. Unul dintre puținele obiecte cu adevărat mărețe create pentru țările în curs de dezvoltare a fost realizat în 1958 de o echipă formată din trei designeri din țări diferite și este folosit în prezent - treizeci de ani mai târziu - în numeroase țări dezvoltate. Este vorba despre mașina de făcut cărămizi. Această mașinărie simplă funcționează după cum urmează: într-un vas compartimentat, de forma dreptunghiulară, se pune lut, este acționat în jos un levier foarte mare și astfel apar bucățile perfecte de „pământ bătătorit". Acest aparat le permite oamenilor să-și fabrice cărămizile în funcție de viteză de lucru a fiecăruia - 500 000 de bucăți pe zi sau două pe săptămână. Cu ajutorul acestor cărămizi au fost construite școli, case, spitale în toată America de Sud și în restul țărilor din Lumea a Treia. Azi există școli, spitale și orașe întregi construite astfel în Ecuador, Venezuela, Ghana, Nigeria, Tanzania și în multe alte zone din lume. Conceptul este extraordinar: le oferă oamenilor adăpost și a făcut posibil accesul la educație în zone în care, în urmă cu doar câțiva ani, nici măcar nu existau școli. Mașina de făcut cărămizi a făcut posibilă construirea de fabrici și montarea de echipamente în zone în care nici măcar nu au existat astfel de tentative. Acesta este designul care ține cont de responsabilitatea socială, care se adresează nevoilor oamenilor din întreaga lume. În țările africane mai trebuie rezolvate multe probleme. În rândul populației din Lumea a Treia, în special Africa, se înregistrează multe afecțiuni ale sistemului circulator. Oamenii se îmbolnăvesc, pentru că deșeurile aruncate în apă nu sunt colectate; aproape că nu există norme de igienă. Nu există suficiente resurse de apă pentru populație din cauză că apa este poluată de deversări, circulă prin șanțuri insalubre și se evaporă incredibil de repede pe fondul temperaturilor ridicate. În mod frecvent, apă nu este verificată și ajunge în straturile vegetale propice culturilor de plante care sunt extrem de prețioase. Irigațiile sunt practic inexistente în multe sate. Ceea ce lipsește este o instalație sau un simplu aparat care să permită producerea - artizanală sau individuală - de conducte în sate. O mașină de fabricat conducte care să fie construită în Africa de locuitorii de acolo și care să fie folosită pentru binele comun. O mașinărie (sau un mijloc) care va ignora obținerea de profit, structurile corporatiste, exploatarea și neocolonialismul. Un grup de studenți de-ai mei de la programele postuniversitare din Anglia a început să lucreze la proiectarea unei astfel de instalații sanitare în 1973. În perioada 1973-1979 s-a descoperit o modalitate de a produce astfel de conducte pe principiul mașinii de făcut cărămizi despre care am discutat mai sus. De atunci a fost construită o rețea de alimentare cu apă de aproape 1000 de kilometri în Tanzania ca proiect-pilot. Această rețea de probă funcționează atât de bine încât alte două țări, Ghana și Niger, sunt interesate de adoptarea proiectului. Deși pare a fi ceva neînsemnat, Roger Dalton a descoperit că, în mod inevitabil, unele segmente aveau defecte de turnare și nu se ridicau la standardele calitative stabilite. Dându-și seama că aceste piese puteau avea altă întrebuințare, le-a transformat în structuri de cățărat pentru școli și spațiile de joacă. În timp ce multe zone din Africa devin din ce în ce mai urbanizate, din nefericire, spațiile și structurile de joacă încă lipsesc. În 1969, locuitori din șapte țări africane mi-au spus că lansarea pe piață a unor televizoare ieftine - prin intermediul UNESCO - ar fi bine primită în țările lor. "