Poate părea stranie o astfel de afirmație auzită din gura unui credincios, care cu inspirație și încredere apără dreptul fiecăruia la îndoială. De fapt, aceasta este doar o altă expresie a cunoscutei idei ce spune că omul trebuie să fie sincer pînă la capăt, să fie sincer în mod necondiționat, să fie mereu gata să-și pună la îndoială propria existență și propriile convingeri. Acestea sînt cu putință atunci cînd credem că există ceva de nezdruncinat care alcătuiește obiectul căutărilor noastre. Omul se teme de îndoială doar atunci cînd i se pare că, dacă se clătină viziunea sa despre lume, atunci se clătină și întreaga realitate, se clătină totul și el nu mai are pe ce-și sprijini piciorul. Trebuie să avem onestitatea și cutezanța de a pune mereu totul sub semnul întrebării, toate punctele noastre de vedere, tot ceea ce am descoperit în viață, în numele căutării a ceea ce există cu adevărat, și nu al aflării liniștii și certitudinii. (ANTONIE BLOOM, mitropolitul Surojului)
