Despre cruce sau vestea cea buna a rastignirii

Dacă ai ținut Dumnezeiască Evanghelie în mână, ca preot, la un moment dat simți o oarecare dorire, o nostalgie să o iei din nou în mâini, aștepți să ieși din nou cu Sfânta Evanghelie, înălțată spre popor sau să îți sprijini fruntea pe ea. La fel se întâmplă cu Sfânta Cruce. Simți nevoia să o atingi, să o săruți cu simțământul că primești ceva, că ți se împărtășește prin ea ceva sfințitor, dumnezeiesc, dătător de putere, dătător de bine. Toate acestea demonstrează cu prisosință ca dinspre Dumnezeu vine o putere care este dincolo de lucrurile sfinte, dincolo de lumesc, dincolo de omenesc, dincolo de ceea ce se perimează ușor, ne blazează sau ne plictisește.