Mânia nu îndrăznește nimic singură, ci doar cu acordul sufletului. A-ți opri mâna ridicată să lovească, a-ți frâna pornirea violentă, a te elibera de mânie - este oare posibil? Dialogul Despre mânie așează o oglindă în fața omului mâniat și-i arătă chipul strâmb și negru. Un chip care nu mai este al unui om. Ca să nu te pierzi în acest război cu tine însuți, învață să nu-l începi. Este în puterea ta, pentru că „mânia nu îndrăznește nimic singură, ci doar cu acordul sufletului“. Fragment din cartea "Despre mânie" de Seneca: "1. Ce este mânia s-a explicat îndeajuns; prin ce se deosebește de irascibilitate este clar: ca un om beat de un bețivan și unul speriat de unul fricos. Este posibil ca un individ mâniat să nu fie scibil, iar unul scibil poate câteodată să nu fie mâniat. 2. Cât despre celelalte categorii care deosebesc la greci diferitele forme de mânie prin folosirea unor denumiri numeroase, din moment ce la noi nu au termeni proprii, pe acestea le voi trece cu vederea, chiar dacă spunem despre un om că este amar și crud și, mai mult, supărăcios, sălbatic, zgomotos, pretențios, aspru - iar toate acestea sunt diferite tipuri de mânie; între aceste tipuri de oameni îl poți așeza pe cel mofturos, care re-prezintă o formă moderată de irascibilitate. 3. De fapt, există unele forme de mânie care se potolesc prin țipete, altele la fel de persistente pe cât de obișnuite, altele crude în acțiune, dar mai degrabă indulgente în vorbe, altele se lăsă în voia amărăciunii cuvintelor și blestemelor, altele nu trec dincolo de exprimarea nemulțumirii și aversiunii, altele adânc în-stalate, apăsătoare și îndreptate spre interior și mii de alte forme de rău felurit."
