Moartea este consecință a păcatului primilor oameni care au călcat porunca lui Dumnezeu: "Din toți pomii din rai poți să mănânci, iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci", avertizându-i, dacă nu vor asculta: "în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!" Prin călcarea acestei porunci, starea primordială a omului de a fi nemuritor și desăvârșit în toate, încetează, omul cade din această stare într-o altă stare, cea a păcatului, a întinării, a alterării chipului lui Dumnezeu în el, a stricăciunii și a morții. Astfel, omul pierde nemurirea și se înjugă cu stricăciunea și moartea.
