Despre suflet si inviere. Despre invatatura crestina

Despre suflet și înviere  În legătură cu problema existenței sufletului, s-au conturat două abordări filosofice: teoria dualismului, care susține că sufletul și corpul sunt de natură diferită, chiar eterogenă; teoria monismului, care, confundând sufletul cu trupul, susține fie că sufletul e din trup - de unde materialismul - fie că trupul e din suflet, - de unde spiritualismul. Rezultatul acestor teorii și al cercetării fenomenelor psihice este următorul: sufletul e o substanță nematerială și independenta de materia văzută, întrucât actele sufletești ale omului n-au nici un fel de asemănare cu proprietățile funcțiilor vitale ale corpurilor organice.   De observat că filozofia reușește să spună doar că există un suflet deosebit de materie; însă ce este sufletul în sine, sau care e originea și menirea lui, sau cum poate ajunge sufletul să se cunoască pe sine, sau ce se va alege de el după moarte - iată tot atâtea probleme pe care filozofia și psihologia nu reușesc să le soluționeze.   Dialogul despre suflet și înviere este menit să ne descopere, pe de o parte, doctrina despre existența sufletului conformă cu învățătura Sfintei Scripturi, iar pe de altă parte se constituie într-o apărare a adevărurilor și tradițiilor Bisericii cu privire la învierea trupurilor. Dialogul se poartă între Sf. Grigore și Macrina, sora și învățătoarea sa. Încă din tinerețe, Macrina a arătat un spirit înclinat spre filozofie și o viață cucernică. Înzestrată cu o frumusețe aleasă, fusese făgăduită de soție unui tânăr, care însă moare înainte de a o lua în căsătorie. Macrina se retrage de bună voie într-o mănăstire, unde va trăi până la sfârșitul vieții. Despre învățătura creștină Scrierea aceasta, prezență și ea în volum, este socotită cea mai  însemnată a Sf. Grigore de Nyssa. Și aceasta nu doar pentru că aici este înfățișată metodic învățătura religioasă în aspectele ei principale, ci și pentru ca rezolvă, prin puternicul ei caracter polemic, multe din obiecțiunile ridicate de adversarii credinței creștine.   Valoarea tratatului stă în faptul că a reușit să sistematizeze multe din punctele doctrinei creștine folosindu-se de elemente teologice sau de argumente filozofice - aspecte ce evidențiază de altfel cultura aleasă și cunoștințele cuprinzătoare ale Sf. Grigore în multe domenii de studiu din epoca sa. El vorbește despre Treime, despre creația lumii, despre originea răului, despre cauza păcatului, despre scopul și motivul întrupării lui Dumnezeu, despre răscumpărare, despre botez și euharistie și despre recompensa și pedeapsă.   Motivul care a ocazionat acest tratat este, după cum reiese din cele spuse chiar de autor, existența numeroșilor apologeți ai păgânismului și iudaismului, precum și a diferitelor secte gnostice care polemizau cu dreapta învățătură. Scopul său este, pe de o parte, apărarea ortodoxiei de aceste atacuri, iar pe de altă parte, convertirea și instruirea necreștinilor cu privire la dogmele credinței.     Aș fi voit ca fratele meu [Grigore] să aibă o biserică pe măsura însușirilor sale, adică toată biserica aflată sub soare. Dar fiindcă lucrul acesta este cu neputință, se cuvine ca el să cinstească cetatea [Nyssei] unde va fi episcop, în loc ca el să fie cinstit de către ea. Căci om mare nu este doar acela care e în stare să săvârșească lucruri mari, ci mai ales acela care știe să facă să arate mari lucrurile mici. - Sf. Vasile cel Mare   Sf. Grigore de Nyssa a fost teologul cel mai erudit al veacului său; aceasta pentru că, dintre marii scriitori creștini din secolul al IV lea, el a asimilat în cel mai înalt grad cultura profană a antichității, pe care a folosit o din plin la argumentarea și fundamentarea învățăturii creștine. - H. V. Campenhausen